Cornel Otelea, un sportiv caracterizat printr-un cuvant – fair play

Publicat de Cosmin Meca, 27 iunie 2016, 09:12 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:16

Cornel Oțelea, marele nostru handbalist a început practicarea sportului, în școală, cu voleiul și cum în anii 50 regula era să faci și un sport complementar a fost atras de handbal.

Trecerea s-a făcut treptat spre sportul care avea să îi aducă atâtea satisfacții, prima selecționare fiind în echipa Bucureștiului la handbal, formată din jucatori de la mai multe cluburi și asociatii, pentru ca în 1957 să fie legitimat la Steaua.

Se juca handbal în 11, în aer liber, pe terenuri de zgură.

Ascensiunea a fost rapidă și condus de antrenorii Oprea Vlase și Nicolae Nedef a participat la Campionatul Mondial din 1961 când România devenea pentru prima data campioană mondială.

Atunci s-a petrecut ceva incredibil: performanța a fost contestată în presa franceză care nu-și explica cum o țară din est putea deveni campioană mondială la doar un an dupa ce competiția în 7 fusese omologată și la noi. Francezii au propus sa jucăm cu ei un meci la Paris, în sala Pierre de Coubertain unde România a câștigat la 9 goluri diferență confirmând astfel trofeul suprem.

În 1964, mondialul s-a jucat în Cehoslovacia unde echipa a fost antrenată de  Ioan Kunst-Ghermanescu și Nicolae Nedef. A fost un parcurs perfect, în finală echipa noastră a învins Suedia cu 25-22 și deja Cornel Oțelea era dublu campion mondial la 24 de ani.

În vederea Campionatului Mondial din 1970, care urma să se desfășoare în Franta, se preconiza o puternică acțiune de întinerire a lotului, veneau Kicsid, Gunesch, Birtalan și alți tineri foarte talentați așa că maestrul Cornel Oțelea și-a continuat activitatea la Steaua cu care a câștigat Cupa Campionilor în ‘68.

În 1969 a fost rechemat la națională pentru ca la Paris să câștige din nou competiția supremă devenind astfel unicul triplu campion mondial din lume.

În 1970, ofertat de echipe din străinătate, Cornel Oțelea a primit, pentru a rămâne acasă, postul de antrenor la Steaua, la doar 30 de ani.

Cariera de antrenor a fost una plină de satisfacții, timp de 10 ani, Steaua a dominat competiția internă și maestrul Oțelea a lansat nume mari în handbalul românesc: Radu Voina, Drăgăniță, Munteanu, Kicsid, Birtalan, Stockl, apoi  Dumitru Marian, Berbece și Vasile Stângă.

Cu o combinată dintre cele doua generații, Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1978 și până să împlinească 40 de ani, Cornel Oțelea obținuse ca antrenor, 10 titluri naționale consecutive și o Cupă a Campionilor.

La 40 de ani a fost numit de Ministeru Apărării Naționale vicepreședintele Clubului Sportiv al Armatei Steaua, calitate în care era și seful instruirii sportive, iar în 1983 a devenit Comandantul Clubului Steaua, un club cu 21 de secții.

A devenit apoi conferențiar universitar la catedra de pregatire fizică de la Academia Militară și 4 ani mai tarziu, în paralel, pregătea și naționala masculină de handbal care, în 1990, a câștigat ultima medalie pentru Romania: bronzul la campionatul mondial din Cehoslovacia, până azi ultima medalie la o competiție majoră.

De mai mulți ani Maestrul Cornel Oțelea s-a retras atât din handbal cât și din viața publică și își dedică timpul familiei sale.

Studioul Regional Radio România Cluj

Editor coordonator: Andrei Huțanu

Documentare/voiceover: Florin Pruteanu

Cameraman: Florin Săsărman/ Călin Fărcaș

Editor imagine: Călin Fărcaș

Prezentator: Andrei Huțanu