Șacalul auriu în Gorj și Mehedinți

Publicat de Cosmin Meca, 18 decembrie 2015, 17:51

Un nou studiu de monitorizare al hilacului (șacalul auriu) determină că specia are preferințe în stabilirea de habitat și nu este generalist.

În perioada 15-18 decembrie 2015 ONG Crispus și Asociația Biotur au desfășurat o acțiune de monitorizare a hilacului (Canis aureus) în zone din Lunca Mureșului (între localitățile Salciva și Căprioara), zona Motru (între Câlnic, Roșiuța, Ploștina, Motru, Broșteni și Strehaia), Delta Dunării (Crișan, Caraorman, Sfântu Gheorghe) și zona Ianca (între localitățile Ianca, Sutești, Constantinesti, Râmnicelul, Movila Miresii și Tepeș Vodă).

Studiul arată o specificitate clară și o preferință a hilacului către zonele umede din Delta Dunării și Lunca Mureșului. Terenurile agricole sunt ignorate în această perioadă. O prezență semnificativă s-a observat lângă Sutești (zona Ianca) și lângă liniile de telegraf din zona Caraorman.

La studiu organizat de ONG Crispus Sibiu au participat Jennifer Hatlauf din Austria, specialist în managementul și ecologia faunei sălbatice, ecologii Roxana Papp, Cristian R. Papp, Radu Moț și Cristian Mititelu. Se pregătește un studiu de amploare pe tot teritoriul României împreună și cu ajutorul ARBDD și ROMSILVA.

Șacalul auriu face parte din familia canidelor, precum vulpea și lupul, și locuiește în nordul Africii, în sud-estul și centrul Europei, dar și în Asia. Șacalii au 38-50cm înălțime până la umăr și între 74-106cm lungime, cântărind între 7 și15 kg, fiind mult mai mic decât lupul.

Preferă să își petreacă ziua în zone mlăștinoase, pentru a ieși noaptea la vânat prin curțile oamenilor, înfruptându-se chiar și din legume.

În România, șacalul a fost văzut pentru prima oara în 1929, însă apoi a dispărut.

Cercetătorii spun că animalul a venit la noi din cauza schimbărilor climatice.

Surse: pandurul.ro/ ecomagazin.ro