Străzile Craiovei și numele lor . Ion Popescu Voitești

Publicat de Cosmin Meca, 2 decembrie 2014, 09:04 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 12:34

Străzile Craiovei și numele lor . Ion Popescu Voitești

O stradă frumoasă, plină  de verdeață în timpul verii, cu blocuri proaspăt vopsite, paralelă cu strada Gheorghe Țițeica. Face legătura între Bd. Dacia și strada Simion Stoilov.

Voitești este numele unui sat din județul Gorj.Aparține de comuna Bălănești, situată la poalele munților Parâng, accesibilă din drumul care leagă Tg.Cărbunești de Tg.Jiu. Este evident că Ion Popescu și-a luat numele după satul în care s-a născut  la  data 18 noiembrie 1876. A urmat școala primară în satul natal.Poate de aceea l-a iubit așa de mult încât, după pensionare, s-a reîntors să trăiască în casa părintescă, acum casă memorială care poate fi vizitată, și în care a lăsat moștenire multe dintre obiectele vaoroase pe care le-a adunat în timpul vieții,  o bogată colecţie paleontologică şi de mineralogie.

În 1888 a venit, pentru învățătură, la Școală Centrală din Craiova, actualul Colegiu ” Carol I”. Atunci nu se construise clădirea de azi a Colegiului.În 1895, după absolvirea liceului, s-a înscris la Universitatea din București, Secția de științe naturale. A obținut diploma de licență în 1898.

În 1905 a obținut un premiu  de 1000 lei pentru lucrarea ” Studiul geologic al văii Argeşului începând mai jos de Boteni şi până mai jos de Nămăeşti” care i-a permis să plece la Viena pentru a se perfecționa în domeniul paleontologiei. Și-a susținut teza de doctorat  cu titlul ” Contribuţii la studiul stratigrafic al Numuliticului din Depresiunea Getică”  la Paris,în 1910.

În timpul Primului Război Mondial a fost înrolat ca ofițer și a luat parte la sângeroasa bătălie de la Turtucaia fiind unul dintre miile de răniți. A fost avansat la gradul de maior și trecut în rezervă dar a primit ordin, din partea Statului Major, să găsească noi zăcăminte de petrol și sare deoarece  exploatările în funcțiune fuseseră ocupate de germani.A condus forarea sondelor de la Solonț și Moinești din județul Bacău și a descoperit masivul de sare de la Sărata-Bacău.

În anul 1919 a ocupt ,prin concurs, postul de profesor la Universitatea din Cluj și Director al Muzeului de Geologie şi Paleontologie. Acesta este motivul pentru care o stradă din Cluj-Napoca poartă numele său- Ion Popescu-Voitești. Și-a prezentat rezultatele cercetărilor efectuate  la congrese internațioanle de prestigiu cum ar fi  Congresul Internaţional de la Bruxelles (1922); Congresul Internaţional de Geologia Petrolului de la Londra (1923); Congresul Geografic de la Cairo (1924); Congresul Asociaţiei Geologilor Carpatini de la Lwow (1925), Bucureşti (1927), şi Praga (1931); Congresul Internaţional de Mine, Metalurgie şi Geologie Aplicată de la Liege (1930); Congresul Internaţional de la Paris (1935).

Având în vedere contribuțiile științifice ,în 1939 a fost numit Director al  Institutului Geologic al României.

Marele savant nu s-a limitat la activitatea didactică şi de laborator, ci a fost permanent în teren, la cercetări, alături de studenţii săi. Mărturie stau fotografiile documentare, manuscrisele şi  obiectele ce se află în casa memorială de la Bălăneşti, sat Voiteşti, unde s-a retras după ieşirea la pensie. De altfel, el a fost toată viaţa mândru de originea sa, dovadă faptul că şi-a adăugat numele satului de baştină la numele de familie. Mai mult, a lăsat aici, posterităţii, o veritabilă colecţie paleontologică şi de mineralogie.

În ziua de 4 octombrie 1944 a plecat, ca de obicei, într-o plimbare pe dealurile din satul său, Voitești.Din păcate a fost ultima plimbare dar spirtitul său este prezent și astăzi prin casa memorială vizitată frecvent de elevi și specialiști, prin școala generală care îi poartă numele.

Personalitatea geologului Ion Popescu-Voitești este evocată și în alte locuri din țară. Îmi amintesc că într-o zi din luna mai 2011,mai precis în 23 mai 2011, am fost într-o vizită profesională la Grupul Şcolar Industrial Stoina, localitate cu ”istorie” petrolieră. M-am convins că slujitorii  școlii din Stoina sunt iubitori de istorie. Pe hol, parcă ruşinate că stau în calea „modernului” , câteva  vitrine tixite de istorie: un corn  şi câteva oase de mamut, un ceainic de demult, o spată pentru războiul de ţesut, un pieptene pentru cânepă, un vas rotund din lemn pentru unt, o ploscă din lut frumos pictată, câteva „ sărăriţe”  tot din lut ,  fără ornamente, linguri de lemn. Şi printre toate stau modeste câteva tăbliţe pe care au învăţat să scrie părinţii noştri, bunicii noştri.  Şi eu am scris, în clasa I-a , mai mult în joacă, pe o tăbliţă de acest tip.În sala de clasă unde am făcut vizita profesională  stau înșirate, frumos, tablouri cu persoanlități din țara noastră. Printre acestea Ion Popescu-Voitești. Elevii din clasa vizitată  știau cine a fost Ion Popescu-Voitești.

Vă reamintesc că la realizarea acestei emisiuni am pornit de la ipoteza că  oamenii  de azi care trăiesc, care locuiesc pe o stradă ar vrea să știe ce se ascunde în spatele numelui pe care ei îl folosesc pentru a indica locul în care poștașul să le aducă o scrisoare, un ziar  sau pensia, unde să fie căutați de prieteni, de rude.

Îmi pot imagina că un grup de copii care locuiesc pe strada Ion Popescu-Voitești din Craiova, în blocurile D6,D7,D15 și D17 vor pleca în excursie : plecarea din strada Ion Popescu-Voitești, apoi pe Bulevardul Dacia, o cotesc la dreapta peste calea ferată în zona triaj, ajung la Stoina,  apoi la Tg.Cărbunești, Scoarța,Copăcioasa iar de aici la casa memorială Ion Popescu-Voitești.

Prof.dr.ing. Gheorghe Manolea

Președinte Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii –CRIFST Filiala Craiova

http://gheorghe.manolea.ro