Fiecare fotografie este însoțită și de un poem scris de Liliana Hinoveanu.
...mă strecor printre trupurile aruncate la coș resturi de la ospețele nopții...
Când seara se va întoarce cu aripi de lilieci bronzați la lumina lunii mă voi desprinde din trupuri arzând
Isi caută marginile în roșul desprins din arterele pulsând a plecare la braț cu tornadele răzvrătite
...sunt picătura care își tatuează drumul către înghețul ce se naşte în mine.
...în vartejuri de voaluri înflorite arc peste dorințele mirosind a început își caută trupurile în văzduhuri renăscânde...
...mâinile mele diapazon pentru claviatura cordului tău se revoltă
...se furişeaza ascuţindu-şi auzul flancate de felinele cu ochii fosforescenţi...
O poezie boreală a Lilianei Hinoveanu.