...nu ai ştiut să mă îmbraci in doruri absenţa ta s-a tatuat în mine adulmecand perfida vânătoare când ţinta se întoarce către sine...
...înecate de gondolele în derivă se agaţă de vâslele zburătoare în cântecul gondolierului îndrăgostit de propia-i mască...
...casa din mine îşi bandajeaza pereţii răniţi de cuiele pe care atârnă amintirile...
când luna se sinucide aruncând pe fereastră durerile unui răsărit ce-şi plimbă pe trupul meu curcubeele abia născute îmi măsor umbra cu dorinţa...
... prin porţile întredeschise ale nopţilor cu foşnitoare crinoline am tăiat chipuri ce-şi prelungesc prin ferestre oglinzi ...
...se furişeaza ascuţindu-şi auzul flancate de felinele cu ochii fosforescenţi...
Nu am să aştept fluturii să-şi ucidă zborul ei se strecoară în labirinturi de fildeş sculptate pe ferestrele ce se oglindesc în necuprinse întoarceri...
Tăcerea îmi trimite la post restant urletele facerii în eprubetele prin care se târăsc afară solfegiile sterpe...
..la ora fericirii defilez printre culegătorii de trupuri înşirate pe plaja...