15 octombrie 1922 – Încoronarea suveranilor României întregite
Publicat de Lica Simona, 15 octombrie 2022, 10:19
La 15 octombrie 1922, în prezenţa unei numeroase asistenţe din ţară şi de peste hotare, la Catedrala Încoronării din Alba Iulia, a avut loc ceremonia încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, ca suverani ai României întregite. Pe coroana de oţel a regelui Carol I, s-au adăugat însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, simbolizând actul creării României Mari, sub sceptrul aceluiaşi monarh şi în acelaşi timp recunoaşterea internaţională a noii realităţi statale.
Încoronarea ar fi trebuit să aibă loc cu un an mai devreme, la 28 septembrie 1921, dată care corespundea zilei urcării pe tron a regelui Ferdinand, dar acest lucru nu s-a concretizat, din cauza certurilor dintre liderii partidelor politice. De altfel, şi la 15 octombrie 1922, la încoronare, au absentat liderii unor partide politice din opoziţie.
Din Comisia de încoronare au făcut parte din generalul Constantin Coandă (preşedintele Senatului), mitropolitul Miron Cristea, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga ş.a. Efortul organizatoric, dar, mai ales, material, pentru realizarea acestui important eveniment, a fost unul considerabil. În prim plan s-a aflat construcţia Catedralei Încoronării, cu toate anexele sale. Aceasta a fost ridicată după planurile arhitectului Victor G. Ştefănescu şi a fost sfinţită în ziua de 8 octombrie 1922.
A fost redactat „Documentul Încoronării” şi a fost difuzată „Proclamaţia Majestăţii Sale Regele către popor” (ambele cu data de 15 octombrie 1922), în care, între altele, regele spunea: „Punând pe capul meu, în această străveche cetate a Daciei romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfele lor, au asigurat unitatea naţională; şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o, într-un glas şi o simţire, de la Tisa pân la Nistru şi până la Mare”.
