20 de ani de la moartea campioanei olimpice la atletism Lia Manoliu

Publicat de Cosmin Meca, 9 ianuarie 2018, 11:46

Lia Manoliu, campioană olimpică la aruncarea discului şi fost preşedinte al Comitetului Olimpic Român, s-a născut la 25 aprilie 1932 la Chişinău, în prezent capitala Republicii Moldova.

Potrivit ”Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România” (vol. II, Bucureşti 2002), Lia Manoliu a absolvit Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de energetică, secţia electro-energetică, promoţia 1956. A lucrat o bună perioadă ca inginer electroenergetician la IPROMET Bucureşti şi a absolvit o şcoală de ziarişti sportivi organizată de ziarul „Sportul Popular”.

A început cu practicarea tenisului (1945), a continuat cu voleiul, cu baschetul (la „Start Club”), cu tenisul de masă şi de câmp. La toate aceste sporturi a depăşit stadiul de „amatoare”, atingând nivelul de performeră. Astfel, cu echipele de volei şi de baschet devine campioană naţională, la tenis de masă ajunge a treia jucătoare pe ţară, iar la tenis de câmp ajunge finalistă la campionatul naţional de junioare.

Sub îndrumarea profesoarei de educaţie fizică Angela Filip, de la Liceul „Gheorghe Lazăr”, începe să practice atletismul, în 1947. Calităţile fizice au determinat-o să abordeze, după săritura în lungime, proba „aruncărilor”: mai întâi aruncarea greutăţii, apoi, a discului, probă care a consacrat-o în lumea sportului, timp de 25 de ani. În 1949, stabileşte primele recorduri naţionale de junioare. Până la retragerea sa din activitatea competiţională, în 1972, a corectat de zeci de ori recordul naţional, „urcându-l” de la 41,44 m (1950) până la performanţa de 62,06 m, la 13 mai 1972. Campioană naţională de 12 ori şi campioană balcanică de şapte ori.

Suprema consacrare i-au adus-o Jocurile Olimpice (JO), participând la şase ediţii consecutive (între anii 1952 şi 1972). La JO de la Helsinki 1952, ocupă locul VI, devenind prima atletă româncă finalistă la o olimpiadă. De la o ediţie la alta, performanţele sale la Olimpiadă îi consolidează statutul de aruncătoare de disc de talie mondială. În această postură a cucerit: la JO de la Melbourne, în 1956 – locul IX; la JO de la Roma, în 1960 – medalia de bronz; la JO de la Tokyo, în 1964 – medalia de bronz; la JO de la Mexico-City, în 1968 – medalia de aur, stabilind un nou record olimpic din prima aruncare – 58,32 m; la JO de la Munchen, în 1972 – locul IX. Cele şase participări consecutive la JO au constituit un nou record în lumea atletelor (fapt menţionat şi în Guiness Book of Records).

Sosirea delegaţiei sportivilor români care au participat la Jocurile Olimpice de Vară din Mexic, în perioada 12-27 octombrie 1968. În imagine: atleta Lia Manoliu, câştigătoarea medaliei de aur la aruncarea discului.

Foto: (c) CONSTANTIN CIOCAN / ARHIVA AGERPRES

Site-ul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro, menţionează că Lia Manoliu s-a retras din activitatea competiţională în 1972, la vârsta de 40 de ani.

Lia Manoliu (centru), participantă la Jocurile Olimpice de la Munchen, în 1072.

Foto: (c) RADU CRISTESCU / ARHIVA AGERPRES

”Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România” îi aminteşte şi pe antrenorii emeriţi care au contribuit la evoluţia atletei Lia Manoliu: E.L. Bran, T. Tatu, M. Raica, D. Serafim.

După retragerea din arena mondială ca sportivă de performanţă, uriaşul său prestigiu şi calităţile intelectuale şi morale au impus alegerea sa, în 1973, ca vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român (COR) devenit ulterior Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR).

În 1990, a fost aleasă preşedinte al acestui for, funcţie deţinută până la 9 ianuarie 1998. Ca persoană oficială, a participat la toate ediţiile JO până în 1996 (cu excepţia anului 1984). A deţinut numeroase funcţii în organismele internaţionale: preşedinte şi membru al multor grupe de lucru ale Asociaţiei Comitetelor Naţionale Olimpice şi Asociaţiei Comitetelor Naţionale Europene (1976-1979); membru al Comitetului Executiv al ACNOE (1974-1980 şi 1985-1993); membru de onoare al ACNOE (1993-1998); membru al Comitetului Feminin al IAAF (1976-1995); membru al Comisiei CIO pentru AIO şi pentru Educaţia Olimpică (1995-1998); membru al Comitetului Internaţional de Coordonare a Conferinţelor Sportive Europene (din anii 1985, 1987 şi 1989) ş.a. A reprezentat COR şi mişcarea sportivă din România la zeci de congrese, conferinţe şi reuniuni internaţionale. A militat pentru includerea de noi probe feminine la Jocurile Olimpice.

A fost răsplătită cu distincţii româneşti şi internaţionale de prestigiu: Trofeul UNESCO „Fair-Play” (1974), Ordinul „Meritul Olimpic” (1975), Trofeul CIO „Femeia în sport” (1990), Trofeul „Centenarul CIO” (1994) ş.a.

A activat şi în politică, în legislatura 1990-1992 fiind aleasă senator în municipiul Bucureşti pe listele Frontului Salvării Naţionale (FSN).

Potrivit www.cosr.ro, în aprilie 2017, Teatrul Naţional Radiofonic a prezentat în premieră absolută, în seria Biografii, memorii, Drumul spre Cartea Recordurilor şi Lacrima din aurul olimpic, primele spectacole-document dedicate unei legende din lumea sportului: LIA MANOLIU.

A murit la 9 ianuarie 1998. Stadionul Naţional „Lia Manoliu” din Bucureşti a fost numit astfel în cinstea ei.

sursa text si poze: agerpres.ro