Strazile Craiovei
Publicat de Cosmin Meca, 26 septembrie 2014, 13:41 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 12:34
De mult, tare de mult, prin locurile astea trăia un om bogat ?i puternic, un Crai. Craiul Iov. De?i era bogat ?i avea un castel mare ?i frumos, era nefericitâ pentru că nu avea copii. Spre bătrâne?e nevasta lui i-a dăruit o fată . A fost atât de bucuros încât a uitat să dea celor trei ursitori ceea ce tradi?ia cerea. Două dintre ursitori nu s-au supărat, dar a treia tare s-a mâniat ?i a aruncat un blestem cumplit. Castelul Craiului Iov să se năruie când fata lui va părăsi castelul.
Craiul Iov a aflat de blestemul care s-a abătut asupra lui ?i nu o lăsa pe fată să iasă din castel. Oamenii din jur veneau adesea la castelul Craiului Iov unde găseau la frumoasa ?i buna lui copilă o vorbă bună, o alinare a durerilor.
Vestea despre frumuse?ea ?i bunătatea fiicei Craiului Iov s-a răspândit peste mări ?i ?ări a?a că, la vremea măriti?ului, au început să curgă flăcăi să o pe?ească. Numai că tatăl său, Craiul Iov, nu-i lăsa să ajungă la fiica lui. Unul dintre flăcăi, a pândit-o pe fată până a ie?it la fereastra castelului ?i s-au în?eles să fugă în lume.
Zis ?i făcut!
La miezul nop?ii, fata, îmbrăcată în rochie de mireasă, cu un buchet de flori în mână, a ie?it la poarta castelului unde o a?tepta flăcăul călare pe un cal falnic. Doar ce s-a închis poarta castelului ?i s-a pornit o furtună cum nu s-a mai pomenit. Câteva clipe au trecut ?i castelul Craiului Iov a fost acoperit de ape.
A doua zi, oamenii din jur au venit, ca de obicei, la castel. În locul lui au găsit un lac, iar pe luciul lini?tit al apei plutea vălul de mireasă al fetei.
În amintirea bunătă?ii ?i frumuse?ei fetei, oamenii au numit lacul Craiovi?a, iar a?ezării de lîngă lac i-au zis Craiova.
Gheorghe Manolea
