Un tip comun

S-a mutat de curând la noi în cartier. Ca peste tot, oamenii te acceptă greu. Băieţii din parcare fac băşcălie de el, pentru că n-are cine ştie ce haine şi umblă mereu cu pantofii perfect lustruiţi. Iar tipa de la asociaţie i-a făcut scandal pe scara blocului; n-a plătit decembrie, ianuarie şi februarie. S-a scuzat, zicând că are leafa cam mică. Şi un copil care cântă la vioară şi care urmează să participe la un concurs la Milano. Se strânge de la toate, ca să-l facă om. Nici nevastă-sa nu e cine ştie ce; se duce pe jos la piaţă şi umblă cam nevopsită. E retrasă. Nici cu el nu prea vorbeşte nimeni. Ce să vorbeşti cu un tip comun?

Azi-noapte, trei tipi beţi au încercat să violeze o femeie în parcare. El a fost singurul dintre noi care a coborât. Pe doi i-a pus pe fugă, iar pe al treilea l-a pus la pământ. Şi i-a pus cătuşele.

Dimineaţă l-am întâlnit în parcare. I-am zis: „La mulţi ani, domnule poliţist!”. Mi-a mulţumit, a zâmbit şi a lăsat ochii în pământ. Apoi a plecat spre serviciu.

N-are umbrelă. I-a dat-o copilului.

text original, protejat: Alexandru Mogoşeanu