Poveştile clipei: „În firida nepăsării se ascund umilele cânturi ale iubirii”
Publicat de Davian Vlad, 15 mai 2016, 18:50 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:13
De m-ai crede că în firidele nepăsării se mai ascund umilele cânturi ale iubirii din amurg, ţi-aş tălmăci, în versuri de porţelan, trista poveste a unei case unde trecutul era cândva numai un prezent nedesluşit, viitorul nu era altceva decât un crochiu al devenirii strâns în palma incertitudinii, iar moartea era doar o metaforă de mucava. Şi doar acolo răsunau obraznice imnuri ale lui Dionysos, şi paharele stropite cu nectar levitau placid sub trufaşe candelabre, şi verbele se contopeau timid în tirade scânteietoare şi-n promisiuni deşarte. Iar cuvintele-lampioane, ce se ridicau mai an în retorici domoale pe cerurile de alabastru ale nemuririi, s-au întors acum în pâlcuri verzi ca să vegheze cornişele gri ale neuitării.
Text: Davian Vlad
Foto: Dan Păsărin
