Poveștile clipei: „Acolo unde Soarele îngână duios balada Micului Prinţ”
Publicat de Davian Vlad, 22 octombrie 2016, 19:46 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:13
La o margine de cer, acolo unde bătrânul Méliès încă mai ţine agăţată Luna de bolta de catifea, destinul îşi caută cu ochi trişti, în lumina timpului amânat, drumul spre casă. La cealaltă margine de cer, acolo unde Soarele încă mai îngână duios balada Micului Prinţ, virtutea îşi șterge norii din ochi, își numără stelele din păr şi-şi dezmorţeşte degetele de porţelan. Iar undeva între antipozii iubirii, departe de privirile mute, două mâini limpezi ca lacrima căinţei tot încearcă să se atingă printre ceţurile adânci care au evadat mai an dintre coperţile zdrenţuite ale cărţii şoaptelor nerostite.
Text: Davian Vlad
Foto: Dan Păsărin
