Ana, Regina

Publicat de Cosmin Meca, 17 noiembrie 2016, 11:47

Cea mai longevivă consoartă de voievod sau de rege din toată istoria noastră a plecat recent în veșnicie, cu discreția şi noblețea care au caracterizat-o pe tot cuprinsul vieții. A fost petrecută de poporul ei, pe care atât de mult l-a iubit.

Drumul său, din exil până acasă, marchează o viață plină de tensiuni şi frământări, care reface traseul parcurs cândva de inima Reginei Maria. Şi parcă niciodată cuvintele Regelui Mihai nu au avut mai mult sens: „răbdarea poate fi o armă împotriva destinului istoric”.

La un veac de la trecerea în eternitate a primei regine a românilor – Elisabeta -, Ana a României lasă în urmă amprenta unei personalități covârșitoare. Naturală până în cel mai mărunt gest, delicată dar puternică, discretă dar cu o prezență atât de marcantă, ea ne demonstrează că nu e nevoie de tron şi de coroană pentru a domni cu adevărat.

Prin generozitatea şi maniera inconfundabilă de a se apropia de oameni, Ana a României duce mai departe trăsăturile Reginei mamă Elena. La fel ca înaintașa sa, a știut să-şi mascheze cu demnitate propriile răni. Unindu-și destinul cu al Regelui Mihai I, a ales să servească aceeași cauză: cauza neamului românesc.

Regele a vorbit arareori despre soție, așa cum a procedat cu tot ceea ce a iubit peste măsură. Am recitit recent puținele-i cuvinte: profunde, tandre și pline de sevă. În lumina de astăzi, ele conturează portretul celei fără de care viața Regelui, a familiei sale și a întregii regalități românești de după 1947 n-ar mai fi fost aceleași: „Mulți dintre strămoșii ei au avut pe umeri soarta Europei. Unii au fost eroi, iar câțiva au fost sanctificați. Regina a mers la război ca simplu soldat, iar apoi a acceptat, alături de noi, soarta de a aștepta și de a spera. Nu ar fi putut exista pe pământ cineva care să ne stea alături cu atâta credință și curaj. Soarta a pus-o alături de Elisabeta, Maria și Elena, Reginele României”.

Despre Regina Ana a României există doar două cărți, opere ale familiei regale. Acum 15 ani, ea însăși își descria viața în autobiografia Un război, un exil, o viață. Pentru ca, peste mai bine de un deceniu, cu ocazia celei de-a 90-a aniversări a Reginei, Principele Radu să publice volumul bilingv Ana: Portretul Reginei, care dezvăluia din nou farmecul, eleganța și simplitatea acestei femei exemplare. Lipsea însă o lucrare care să ilustreze admirația, prețuirea și respectul pe care elita publică românească le-a nutrit față de Regină.

Cele câteva săptămâni scurse de la funeraliile din 1 august 2016 au oferit prilejul pentru redescoperirea postumă a unei ființe exemplare. Efervescența comentariilor publicistice din medii diverse ale societății se remarcă prin numele celor care au simțit nevoia de a contribui la crearea unui adevărat soclu al memoriei. Aceste texte degajă o recuperare importantă a faptelor și a misiunii ultimei regine a românilor. Puternică și sensibilă, dârză și sentimentală, ea a știut să fie și regină, și simplă femeie; și general, și soldat; și asistentă medicală sau mecanic auto, și consoartă de Rege; și soție, și mamă; și „ambasador” al cauzei regelui, dar și „fiică a satului” pentru ruralitatea românească și spiritul profund al unei Românii frumoase și rare. Toate acestea au făcut din ea aura protectoare a Regelui Mihai, în cele aproape șapte decenii de căsnicie exemplară. Însăși povestea lor de dragoste, la prima vedere, întărită continuu de confirmarea tragediei personale a Suveranului și a așteptării, reprezintă metafora întâlnirii și iubirii dintre Regină și patria sa adevărată, România. O dragoste eternă tradusă printr-o loialitate până la sacrificiul total. Așa cum spunea Principele Radu, Regina Ana „este un om care cunoaște prețul vieții și al fericirii. Norocul de a trăi alături de bărbatul iubit nu vine fără un preț. El costă cât o viață”. Privite astăzi, când Regina nu mai este printre noi, calitățile și traseul vieții sale par adevărate „fapte de arme” într-un timp istoric când totul era practic potrivnic. Volumul de față spune în definitiv că redescoperirea regalității după 1989 a fost sinonimă cu dezvăluirea tardivă a personalității sale, iar, după plecarea sa la cele veșnice, Ana va deveni un simbol și un model, precum celelalte regine ale românilor.

Ana, Regina. Acasă pentru totdeauna deapănă nu doar povestea Majestății Sale, ci adună între coperte amintiri şi povești adevărate, descrieri emoționante și pilduitoare, interpretări și analize concise, polemici și argumente solide, toate surprinse în zilele de după plecarea sa în veșnicie. Fără să fi fost programate, anunțate, ori concepute dinainte, textele surprind prin originalitate, spontaneitate şi polemică decentă. De cele mai multe ori, emoția și sinceritatea pe care le degajă sunt cu adevărat surprinzătoare.

Patruzeci și șapte de istorici, politologi, jurnaliști, profesori, scriitori, artiști, oameni de televiziune şi de teatru, magistrați, avocați şi filosofi vorbesc despre viața, personalitatea şi caracterul celei care s-a aflat mereu în dreapta Regelui Mihai, după 1947. În cele peste două sute cincizeci de pagini, este trasat portretul acestei femei unice, din păcate nu îndeajuns de cunoscute de români. Tocmai acest lucru îl inspiră volumul – dezvăluirea înțelesurilor a ceea ce regina a fost, este și va fi pentru România.

Parcurgând textele, revedem viața exemplară a acestei femei prin ochii unor oameni diferiți ca trăiri, opțiuni, experiențe, discurs şi pregătire. Fiecare dintre ei ne arată o Regină care a trecut dincolo de istoria și întâmplările propriei vieți, devenind o personalitate reprezentativă, un model. Nu ne îndoim că anii și deceniile care vin vor aduce alte contribuții despre drumul său pilduitor.

Volumul de față reprezintă un omagiu, dar nu numai atât. Rămâne o provocare pentru cititori să descopere o lume nouă, în care memoria Majestății Sale este reafirmată cu fiecare frază, cu fiecare cuvânt.

Ana, Regina. Acasă pentru totdeauna devine astfel o oglindă inedită, o recuperare esențială şi o reparație a prezentului, în care se reflectă amintirea ultimei regine a românilor. E o carte a prezentului, dar mai cu seamă a viitorului, care vorbește despre curaj, iubire, patriotism, despre noblețe și forța caracterului. Dar mai mult, cartea de față arată că lungul exil și drumul reginei s-au încheiat în urmă cu câteva luni, dar amintirea și prețuirea sa vor dăinui mereu. Astfel, Ana a României va fi, de acum înainte, prin așternerea acestor texte în casele și sufletele românilor, mai aproape și, pentru totdeauna, acasă.

Alexandru Muraru