Poveștile clipei: „Pereții de care destinul își reazemă iluziile neîmpărtășite”
Publicat de Davian Vlad, 4 februarie 2017, 19:45 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:13
Ieșită din anticamera morții, acolo unde o tachinaseră marțea de ieri și joia care nu va mai veni, dragostea noastră de miercuri se prinse de sfoara întinsă de duminicile eterne dintre pereții de care destinul își reazemă iluziile neîmpărtășite. Și urmări calea îngustă către singurul punct de sprijin din care mai pot fi răsturnate universurile rătăcite printre amintirile fericirii. Și ascultă îndelung cântecul albastru răsărit dintre umbrele paralele ale imaginației poleite cu idei inexprimabile. Locul unde încă se mai scriu poveștile neîmblânzite fără de care nemurirea nu și-ar mai regăsi niciodată menirea.
Text: Davian Vlad
Foto: Dan Păsărin
