Poveștile clipei: „Și pietrele vorbesc în gând”

Publicat de Davian Vlad, 19 martie 2017, 01:57 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:13

Am numărat cu voce tare 60 de primăveri de când eternitatea a primit cu brațele deschise palmele care tocmai plămădiseră noile vise ale umanității. Timpul reînviat plecase deja în lumea largă ca să dea de știre că și pietrele vorbesc în gând și că orizonturile încă mai ascund între pleopele lor tainele scăpate printre degete de Dumnezeu. Până atunci, cu zâmbet ștrengar și privire aprinsă, adevărul zămislit din spuma zărilor cioplise de zor tăceri neatinse și săruturi nestinse. Pentru ca, pe când scruta întinderile nevăzute ale istoriilor pierdute, să zărească silueta de clepsidre îngemănate pe care nesfârșirea o păstrează doar pentru privirile în care se mai oglindește destinul omenirii.       

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin/Davian Vlad