Fenomenul EXTREM din Siberia! ‘Poarta către Iad’ devine din ce în ce mai mare şi prezintă riscuri majore

Publicat de Cosmin Meca, 3 aprilie 2017, 10:41

Încălzriea permafrostului a dus la apariţia unor cratere imense. Unul dintre acesta este atât de adânc încât a scos la iveală păduri şi resturi de animale care trăiau acum 200.000 de ani.

Un nou studiu a arătat că unul dintre cele mai mari cratere din regiune este craterul Batagaika, pe care localnicii l-au numit „poarta către iad”, relatează descopera.ro

Se găseşte la 660 km nord-est de capitala Yakutsk a regiunii Sakha din estul Rusiei.

Aceste fenomene se numesc ”megaslump”, iar cercetătorii consideră că Batagaika este un caz particular. Nu numai că este cel mai mare, având aproape 1 km lungime şi 86 de metri în adâncime medie, dar este în continuă creştere. Un studiu prezentat anul trecut de Frank Gunther de la Institutul Alfred Wegener din Germania a dezvăluit că zidul frontal a crescut cu o medie de 10 metri pe an în ultimul deceniu de observaţii. În anii mai calzi zona de lângă margine s-a adâncit chiar şi cu 30 de metri.

De asemenea, creşterea în dimensiune a craterului a fost constantă de-a lungul anului, singura creştere mai semnificativă fiind în perioadele calde.

Craterul s-a format în anii ’60 atunci când o parte din pădure a fost defrişată. Solul, nemaifiind protejat de soare în timpul verii, s-a încălzit până în punctul în care s-a prăbuşit. O inundaţie din 2008 a înrăutăţit şi mai mult lucrurile, iar viitorul nu pare promiţător. Marele risc este eliberarea conţinutul de carbon care a fost asimilat în sute de mii de ani. Gunther adaugă faptul că „estimările globale acumulate în permafrost sunt la fel de mari ca cele din atmosferă”.

Totuşi, vestea bună constă în scoaterea la iveală a peste 200.000 de ani de istorie climatică a planetei, de asemenea, au fost descoperite numeroase resturi ale organismelor care au trăit în trecut, inclusiv specii extincte precum mamuţii. Acest lucru vine şi în contextul în care istoria climei Siberiei a rămas în mare parte necunoscută.

Cercetătorii pot folosi acest informaţii pentru a înţelege ce s-a întâmplat în trecut atunci când permafrostul s-a încălzit. Totuşi, cercetările sunt încă la început, iar vârsta sedimentelor nu este cunoscută cu precizie.