Satul rămas fără oameni de jumătate de secol. Natura l-a înghiţit cu totul şi l-a transformat într-un loc de basm

Publicat de Cosmin Meca, 3 mai 2017, 13:56

Ruinele unei biserici vechi, care poartă ca pecete o inscripţie stranie, şi câteva case prăbuşite parţial, ascunse de vegetaţia abundentă, au rămas mărturii ale existenţei satului Curpenii Silvaşului, un loc tainic părăsit complet de mai multe decenii, unde natura a creat peisaje fascinante.

De aproape jumătate de secol un sat din Munţii Poiana Ruscăi a rămas nelocuit. Aşezarea se numeşte Curpenii Silvaşului şi aparţine comunei Topliţa, aflată la 25 de kilometri de Hunedoara. Numele ciudat i-a rămas pe câteva hărţi digitale, chiar dacă la recensămintele din ultimele decenii cătunul ascuns de păduri de mesteacăn şi fag, de vegetaţie abundentă, de curpeni (plante agăţătoare) a fost declarat fără niciun locuitor.

Curpenii Silvaşului mai are câteva case goale şi o biserică ruinată, pe care ctitorii au scris „Cu ajutorul lui Dumnezeu m-am îmbrăcat pe veci în 1942”. Drumeagul lui s-a acoperit cu uscături prăbuşite din pădure şi de vegetaţie, a devenit cu timpul de nerecunoscut, iar puţini străini se mai încumetă să-l străbată.

Satul Curpenii Silvaşului a fost redescoperit în fotografiile realizate de hunedoreanul Lucian Ignat. Tânărul a rămas impresionat de priveliştea locurilor din care oamenii au dispărut şi pe care timpul le-a măcinat.

„De la capătul Lacului Cinciş, am pornit la pas prin pădurile din Munţii Poiana Ruscăi, spre direcţia Mănăstirii Prislop, un traseu de două – trei ore. Pădurile de aici sunt neatinse şi ascund cătune foarte vechi, părăsite, unul dintre ele fiind Curpenii Silvasului. Am simţit că s-a oprit timpul şi mi-am imaginat cum oamenii, la lăsarea serii, intrau în case, se odihneau după o zi de lucru la pământ, lângă familiile lor, la lumina felinarelor”, a relatat Lucian Ignat.

Hunedoreanul a fotografiat ruinele bisericii şi casele din cărămidă, prăbuşite, pe care a pus stăpânire natura. Câteva cruci rezemate de ziduri, unele din lemn, bogat ornamentate după tradiţia pădurenilor, aduc aminte de viaţa spirituală a foştilor localnici, însă tămăşiţele aşezării se pierd treptat în pădure.

La câţiva kilometri de locul unde a existat Curpenii Silvaşului, în văile Cernei, vetrele altor cinci sate pădureneşti, atestate documentar încă din secolul al XIV-lea, au fost înghiţite de ape. La începutul anilor 1960, valea în care se aflau satele Cinciş-Cerna, Valea Ploştii, Baia lui Crai, Moara Ungurului şi Ciuleni a fost inundată pentru a fi creat Lacul Cinciş, pentru a alimenta Hunedoara şi combinatul siderurgic al municipiului.

sursa:adevarul..ro