Mesele familiei Ceauşescu nu erau încărcate de mâncăruri rafinate, cum poate am fi tentaţi a crede.
„Nici nu se compară rafinamentele culinare de acum cu aşa-zisele rafinamente de la mesele Ceauşeştilor, chiar dacă şi ei ar fi avut acces, să zicem, la fructe de mare. Dar nu le plăceau”, povesteşte fiica lui Marin Ceauşescu (fratele mai mare al fostului lider comunist), în volumul „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”, scrie Gândul!
Ei mâncau mâncăruri tradiţionale, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de boeuf, care oricum nu lipseau de la mesele de sărbătoare. „Dacă lipseau era vai şi-amar!”
Meniul se întocmea de regulă cu o seară înainte, bucătăreasa pregătind mâncare pentru 8-15 persoane. Cele mai cerute erau ciorbele acrite din belşug, fripturile la grătar şi prazul umplut cu carne.
Cât despre cei doi câini, Corbul şi Sarona, şi aceştia se puteau bucura de talentul de bucătăreasă al Irinei Sava. Dacă dimineaţa mâncau cremvruşti, la prânz puteau „servi” budincă de brânză cu spaghete, legată cu zece ouă, sau carne de vită cu zarzavat.
“Mulţi oameni chiar credeau atunci că Ceauşescu merită tot ceea ce este mai bun prin gospodării: şunculiţe proaspăt afumate, cârnaţi condimentaţi, carne de porc, brânzeturi şi îi trimiteau pachete lui Ceauşescu”, spune ea.
Unii, mai gospodari, trimiteau chiar şi lemne de foc sau cărbuni, toate, evident, verificate strict de către Securitate.
Tot de domeniul alimentar amintesc şi unele dintre cadourile pe care le-a primit Nicolae Ceauşescu la diferite aniversări. În 1978, zile întregi oamenii din diferite instituţii s-au străduit să creeze cele mai potrivite daruri, pe măsura celor 60 de ani ai preşedintelui, cum ar fi nişte ştiuleţi din porumb cu totul şi cu totul din aur. Sau un borcan de zece kilograme umplut nu cu murături, ci cu… diamante sintetice, a mai zis ea.
Generalul Maior Marin Neagoe, în cartea „35 de ani. Umbra lui Ceauşescu”, descrie reacţia pe care a avut-o primul om al ţării atunci când a primit darurile: „Preşedintele s-a încruntat şi a tunat: Luaţi-le de aici chiar acum. Să nu le mai văd. Nu sunt cadouri de ziua unui om. Sunt jafuri”.
