Povestea iepurașului de Paște

Se spune că demult, undeva, la o margine de sat, trăia o mama singură care-și creștea, cu multe sacrificii, dar și cu infinită dragoste, cei șapte copilași rămași orfani după ce un trunchi uriaș de copac se prăbușise peste tatăl lor în timpul unei furtuni cumplite care-l prinsese în pădure.

Se apropia sărbătoarea Paștelui și biata mama era tare necăjită că nu avea cu ce să cumpere cadouri la copii, așa cum se obișnuia și pe atunci. Și, pe când copilașii erau la pădure să adune niște vreascuri pentru foc, mamei i-a venit o idee pe care imediat a pus-o în practică.

Cu multă dragoste, de care numai mamele adevărate sunt în stare, femeia a vopsit niște ouă, apoi le-a pus în poala șorțului și a mers cu ele în grădină.

Undeva, într-un colț nu prea îndepărtat al grădinii a făcut un cuibar în care, cu multă grijă, ca să nu le spargă, a pus ouăle pe care, apoi, le-a acoperit cu frunze și crenguțe uscate după care și-a văzut de treburile ei, pe lângă sobă, pentru că-n ajun de Sărbătoare mamele au foarte multe de pregătit.

A doua zi de dimineață, după ce s-au trezit din somn, copiii au întrebat nerăbdători și curioși ce cadouri vor primi, știut fiind că era zi de Paște. Atunci, mama le-a spus să meargă în grădină pentru că acolo-și vor găsi cadourile. Gălăgioși, râzând și hârjonindu-se, copiii au năvălit, unul dupa altul, în grădină.

Speriat de glasurile lor, un iepuraș țâșnește de undeva, dintr-un colț al gradinii unde se odihnea, și o ia la fugă. Curioși, copiii s-au îndreptat în fuga spre locul din care iepurașul tocmai țâșnise și acolo, sub frunzele uscate, au găsit ouăle rosii, frumos încondeiate.

Bucuroși, copiii au început să cânte, să danseze, să bată din palme și să strige, convinși că iepurașul le-a adus cadouri.

Chiar și astăzi încă mai există obiceiul ca în ziua întâi de Paște, copiii să fie trimiși în grădină ca să-și caute cadourile pe care iepurașul le-ar fi lăsat acolo, special pentru ei, încă din zori.