A murit Florian Lungu, „Moșu’” jazzului românesc. O viață dedicată muzicii și peste 8.000 de emisiuni realizate la Radio România

Florian Lungu, cunoscut drept „Moșu’” în lumea muzicii, a murit la vârsta de 83 de ani. Muzicolog, compozitor, pianist, profesor și unul dintre cei mai apreciați realizatori de emisiuni ai Radio România, acesta și-a dedicat peste șase decenii promovării jazzului. A realizat peste 8.000 de emisiuni radiofonice, a contribuit la dezvoltarea fonotecii de jazz a Radioului public și a fost o prezență emblematică pe scenele festivalurilor din întreaga țară.

Publicat de Cosmin Meca, 9 noiembrie 2026, 11:30

Florian Lungu, una dintre cele mai importante personalități ale jazzului românesc, muzicolog, compozitor, pianist, profesor și realizator de emisiuni la Radio România, a încetat din viață la vârsta de 83 de ani. Dispariția celui cunoscut și îndrăgit de generații de muzicieni și ascultători sub numele de „Moșu’” a fost anunțată luni, 9 noiembrie 2026, de Radio România Cultural și confirmată ulterior de Radio România Actualități și Televiziunea Română.

Vestea morții sale a fost făcută publică și de muzicianul și realizatorul de televiziune Mike Godoroja, prieten și colaborator al lui Florian Lungu. Acesta a transmis un mesaj emoționant pe Facebook, în care a scris: „Nu știu cum să scriu acest text… A plecat Florian Lungu… Moșu… în dimineața asta!”.

La momentul anunțării decesului, nu fuseseră comunicate oficial cauza morții și detaliile privind funeraliile.

Dispariția lui Florian Lungu înseamnă pierderea uneia dintre figurile care au contribuit decisiv la dezvoltarea, promovarea și păstrarea memoriei jazzului din România. Timp de peste șase decenii, acesta a făcut legătura între muzicieni și public, a prezentat concerte și festivaluri, a realizat mii de emisiuni radiofonice și de televiziune și a susținut generații întregi de artiști.

Copilăria într-o familie de muzicieni

Florian Lungu s-a născut la 5 ianuarie 1943, în București, într-o familie în care muzica ocupa un loc central.

Tatăl său, Nicolae Lungu, a fost un apreciat compozitor și dirijor de cor, conducând timp de 55 de ani Corul Patriarhiei Române. Mama sa era pianistă și s-a numărat printre fondatorii Corului Madrigal, una dintre cele mai importante formații corale românești.

Cu toate că muzica făcea parte din viața sa încă din copilărie, tânărul Florian nu intenționa inițial să urmeze o carieră artistică. Era atras de electronică, de aparatele tehnice și de posibilitățile oferite de acest domeniu, dorindu-și să devină inginer electronist.

Direcția vieții sale avea însă să se schimbe în urma încurajărilor primite din partea profesorului de matematică Gheorghe Călugărița, care i-a remarcat aptitudinile muzicale și l-a îndemnat să le valorifice.

În anul 1960, Florian Lungu a fost admis la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, instituție pe care a frecventat-o până în 1966, orientându-se către studiul compoziției.

În perioada studenției a beneficiat de îndrumarea unor profesori și compozitori importanți, precum Tiberiu Olah, Dan Constantinescu, Aurel Stroe și Victor Giuleanu. Pregătirea academică avea să-i ofere fundamentul muzical pe care și-a construit ulterior întreaga activitate.

După absolvire, între 1966 și 1967, a lucrat ca profesor la Liceul de Muzică din Giurgiu, înainte de a începe colaborarea care avea să-i definească o mare parte a vieții profesionale: cea cu Radiodifuziunea Română.

Aproape șase decenii în slujba Radioului public

Florian Lungu a ajuns la Radio România în anul 1967, în urma unei întâmplări pe care avea să o povestească ulterior în interviurile sale.

Inițial, a participat la un concurs organizat pentru ocuparea unui post de maestru de sunet. Concursul a fost câștigat de compozitorul Florin Bogardo, dar tânărul muzician a primit posibilitatea de a se angaja ca redactor muzical.

Între 1967 și 1970, a lucrat în cadrul secției Creație–Repertoriu, iar ulterior și-a continuat activitatea în redacția de muzică ușoară și jazz.

Avea să devină unul dintre cei mai cunoscuți realizatori de programe muzicale ai Radioului public, construindu-și o carieră în care documentarea, pasiunea pentru jazz și preocuparea pentru promovarea artiștilor români au ocupat un loc esențial.

Un episod deosebit din istoria activității sale a fost relatat chiar de Florian Lungu într-un interviu publicat în 2025 de revista „Muzica”, editată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România.

După plecarea lui Cornel Chiriac din țară, jazzul dispăruse aproape complet din programele Radioului public. Florian Lungu a încercat să schimbe această situație, propunând realizarea unui ciclu de emisiuni intitulat „Jazz românesc”.

Cum aprobarea oficială întârzia, a găsit o soluție neobișnuită: a introdus titlul emisiunii în programul destinat publicării în revista Radioului. Odată tipărită grila, modificarea ei devenea dificilă, astfel că emisiunea a ajuns să fie difuzată.

Această inițiativă a deschis drumul unei activități radiofonice remarcabile, într-o perioadă în care jazzul nu beneficia întotdeauna de condiții favorabile de promovare.

De-a lungul deceniilor, Florian Lungu a realizat sau a contribuit la numeroase emisiuni devenite cunoscute ascultătorilor pasionați de muzică: „Jazz românesc”, „Jazz Portret”, „Jazz Lexicon”, „Jazz Club”, „Jazz și Swing”, „Jazz Forum”, „Stereo Jazz”, „Nocturn Jazz”, „Noapte de jazz”, „Fascinația sunetului” și „Estrada duminicală”.

Prin intermediul acestor producții, a prezentat creațiile unor muzicieni consacrați, a descoperit și a promovat interpreți tineri și a oferit publicului explicații despre istoria, stilurile și evoluția jazzului.

Activitatea sa nu a însemnat doar prezentarea unor piese muzicale. Florian Lungu a participat la documentarea, organizarea și păstrarea fonotecii de jazz a Radio România, contribuind la conservarea unei arhive valoroase pentru istoria muzicii românești.

Într-un interviu acordat în 2025, muzicologul declara că realizase, până în acel moment, peste 8.000 de emisiuni, continuând să colaboreze cu Radio România chiar și la o vârstă înaintată.

Un aspect mai puțin cunoscut al activității sale era colaborarea profesională cu soția sa, regizoare muzicală. Cei doi lucrau împreună la realizarea unor producții radiofonice, iar Florian Lungu își amenajase inclusiv un mic studio la domiciliu, unde pregătea și finaliza materiale înainte de a le duce la Radio.

O prezență importantă și în televiziune

Deși numele său a fost asociat în special cu Radioul public, Florian Lungu a desfășurat o activitate îndelungată și în televiziune, realizând peste 1.000 de emisiuni.

Publicul l-a putut urmări în producții dedicate muzicii de jazz, precum „Jazz Alive”, „Panoramic Jazz”, „Estival Jazz” și „Marele Jazz”.

Prin aceste emisiuni, a contribuit la prezentarea marilor muzicieni internaționali și a interpreților români, dar și la popularizarea unui gen muzical care nu s-a bucurat întotdeauna de o expunere consistentă în programele generaliste.

În anul 2009, a revenit în televiziune alături de Mike Godoroja, în cadrul emisiunii săptămânale „Unora le place”, difuzată de Televiziunea Română.

Proiectul a continuat misiunea pe care Florian Lungu și-o asumase de-a lungul întregii cariere: aceea de a aduce muzica de calitate mai aproape de public și de a-i familiariza pe telespectatori cu istoria și personalitățile jazzului.

Unul dintre fondatorii Asociației Române de Jazz

Contribuția lui Florian Lungu la dezvoltarea jazzului românesc s-a manifestat și în afara studiourilor de radio și televiziune.

În 1990, s-a numărat printre fondatorii Asociației Române de Jazz, alături de muzicieni precum Johnny Răducanu și Mircea Tiberian, precum și de alte personalități ale domeniului.

Asociația a urmărit susținerea muzicienilor, încurajarea proiectelor artistice și promovarea jazzului într-o perioadă de transformări importante pentru viața culturală românească.

Florian Lungu a fost implicat în organizarea și prezentarea unor concerte și evenimente reunite sub titulaturi precum „Perpetuum Jazz”, „Marele Jazz”, „Estival Jazz” și „Intel Jazz”.

Vocea sa a devenit familiară publicului festivalurilor de jazz din numeroase orașe ale țării, printre care București, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Costinești, Craiova și Gărâna.

A avut o legătură deosebită cu Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna, unul dintre cele mai cunoscute evenimente de profil din România. În interviul din 2025, povestea că participase la festival încă de la prima ediție și că fusese prezent până în anul 2024, când atribuțiile de prezentator au fost preluate de Paul Tutungiu.

Prin activitatea desfășurată pe scenele festivalurilor, Florian Lungu a contribuit atât la promovarea artiștilor români, cât și la apropierea publicului de muzicieni internaționali importanți.

De-a lungul vieții, a avut ocazia să asculte în concert sau să prezinte publicului personalități legendare ale jazzului mondial, printre care Louis Armstrong, Duke Ellington, Dizzy Gillespie, Thelonious Monk, Chick Corea și Keith Jarrett.

În România, a întreținut relații de prietenie și colaborare cu numeroși muzicieni, printre care Johnny Răducanu, Marius Popp, Aura Urziceanu și Anca Parghel.

Compozitor, profesor și autor de lucrări muzicale

Florian Lungu nu a fost doar un cunoscător al istoriei jazzului și un prezentator apreciat, ci și un muzician cu o pregătire complexă, care a abordat compoziția, pianul și aranjamentul muzical.

Printre lucrările sale de jazz se numără „Trifoiul cu cinci foi”, compusă în 1973, „Cercuri”, din 1974, „Dansul obcinelor”, din 1976, și „Festi-Dixie-Jazz”, realizată tot în 1976.

Activitatea sa componistică a cuprins, de asemenea, lucrări simfonice, muzică de cameră și muzică ușoară.

În paralel, a desfășurat o importantă activitate didactică, fiind profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică din București, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara.

În acest fel, experiența acumulată în deceniile petrecute în studiourile de înregistrări, în redacții și pe scenele festivalurilor a fost transmisă și generațiilor tinere.

Florian Lungu a fost implicat și în elaborarea unor lucrări de specialitate. Împreună cu Daniela Caraman-Fotea, a publicat volumul „Disco Ghid Rock”, apărut în 1977 și reeditat în 1979. În 1995, a publicat și lucrarea „Jazz Calendar”.

Aceste contribuții au completat activitatea sa de documentare și popularizare a muzicii, oferind publicului instrumente suplimentare pentru înțelegerea fenomenului muzical.

Distincții pentru o carieră dedicată culturii

De-a lungul carierei, contribuțiile lui Florian Lungu au fost recunoscute prin distincții și premii.

În anul 2003, Consiliul Național al Audiovizualului i-a acordat Premiul de excelență pentru întreaga activitate audiovizuală, o recunoaștere a rolului său în promovarea muzicii prin intermediul radioului și televiziunii.

În același an, a primit Ordinul „Meritul Cultural”, în rang de Cavaler, conferit de Președinția României.

Aceste distincții au evidențiat o activitate care a depășit cadrul obișnuit al realizării unor programe muzicale, Florian Lungu contribuind și la documentarea, transmiterea și conservarea unei părți importante din patrimoniul jazzului românesc.

„Moșu’”, un nume cunoscut de generații de artiști

În comunitatea muzicală, Florian Lungu era cunoscut aproape unanim sub porecla afectuoasă „Moșu’”.

Numele a devenit, în timp, parte a identității sale publice, fiind folosit de colegi, prieteni, muzicieni și de oamenii care l-au cunoscut în cadrul festivalurilor și al emisiunilor.

Prin activitatea sa, Florian Lungu a fost nu doar un comentator al fenomenului muzical, ci și un susținător al artiștilor care aveau nevoie de vizibilitate.

A promovat muzicieni aflați la început de drum, a documentat istoria formațiilor și a interpreților și a contribuit la păstrarea unor înregistrări care, în lipsa unei asemenea preocupări, ar fi putut rămâne necunoscute publicului.

Într-un interviu publicat de revista „Observator Cultural”, în octombrie 2002, se prezenta în primul rând drept un promotor al jazzului, rol pe care îl considera esențial în relația dintre artiști și ascultători.

Întrebat ce reprezintă jazzul pentru el, Florian Lungu oferea un răspuns care rezuma legătura profundă cu muzica: „Pentru mine, jazzul semnifică viața, amanta, rațiunea mea de a exista.”

Cuvintele sale descriu pasiunea care l-a însoțit pe parcursul unei cariere de peste șase decenii, în care muzica a fost o preocupare permanentă, indiferent dacă se afla în fața microfonului, într-un studio de înregistrări, într-o sală de curs sau pe scena unui festival.

O moștenire importantă pentru Radio România și jazzul românesc

Moartea lui Florian Lungu, la 9 noiembrie 2026, închide un capitol important din istoria jazzului românesc și a Radiodifuziunii publice.

Născut într-o familie de muzicieni, format la Conservatorul din București și ajuns la Radio România în 1967, Florian Lungu și-a dedicat aproape întreaga existență profesională muzicii.

A fost realizator de emisiuni, pianist, compozitor, profesor, organizator de evenimente și unul dintre cei mai activi promotori ai jazzului din România.

Cele peste 8.000 de emisiuni radiofonice, producțiile de televiziune, concertele prezentate, lucrările muzicale, activitatea didactică și contribuția la dezvoltarea fonotecii de jazz a Radio România alcătuiesc moștenirea profesională pe care o lasă în urmă.

Pentru publicul care i-a ascultat emisiunile, pentru artiștii cărora le-a oferit posibilitatea de a fi cunoscuți și pentru colegii alături de care a lucrat, Florian Lungu rămâne una dintre vocile reprezentative ale muzicii românești.

Iar numele de „Moșu’”, sub care a fost cunoscut și apreciat în lumea jazzului, va rămâne legat de istoria acestui gen muzical în România.

Surse de documentare: Radio România Cultural, Radio România Actualități, Rador – „Portret: Florian Lungu, viața trăită în esențe de jazz”, Televiziunea Română, revista „Muzica” nr. 2/2025 – interviu realizat de Andra Apostu, „Observator Cultural” – interviu din 15 octombrie 2002, Adevărul – informații și reacții publicate la 9 noiembrie 2026.