Accidentul de la Goiânia din 1987: Cum o bucată de „fier vechi” radioactiv a contaminat un oraș

Nimeni nu și-a dat seama de ce conținutul capsulei stranii strălucea în albastru până când a fost prea târziu.

Publicat de Cosmin Meca, 7 noiembrie 2024, 09:47

Nimeni nu și-a dat seama de ce conținutul capsulei stranii strălucea în albastru până când a fost prea târziu.

În 1987, un accident teribil a avut loc în Goiânia, Brazilia, unde o capsulă radioactivă fusese abandonată. Oamenii au găsit ceea ce credeau că este fier vechi și l-au vândut mai departe, declanșând o serie de evenimente care aveau să ducă la testarea a peste 112.000 de locuitori pentru contaminare radioactivă și la moartea a patru persoane, conform ifls.com

Accidentul de la Goiânia a început atunci când un institut privat de radioterapie se muta și a lăsat în urmă un echipament. Era o unitate de teleterapie cu cesiu-137, despre care, conform licenței, ar fi trebuit să informeze autoritățile – însă nu au făcut-o.

Echipamentul radioactiv a rămas la locul său în timpul demolării clădirii, iar ulterior a fost descoperit de două persoane care credeau că ar putea avea valoare ca fier vechi. Fără să realizeze ce aveau în față, au dus bucata de metal acasă și au încercat să o demonteze, expunând în cele din urmă conținutul său letal.

„Sursa radioactivă era sub formă de clorură de cesiu, un compus foarte solubil și ușor de dispersat,” conform unui raport inițial al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (IAEA).

„Contaminarea mediului a urmat, rezultând în iradierea externă și contaminarea internă a mai multor persoane. Astfel a început unul dintre cele mai grave accidente radiologice care au avut loc vreodată.”

După ce capsula a fost ruptă, oamenii au început să vândă părți din ea, iar un cumpărător a observat că ceva din achiziția sa strălucea albastru în întuneric.

Această priveliște ciudată i-a atras pe mulți prieteni și membri ai familiei care doreau să vadă ciudățenia, iar unii oameni au luat acasă mostre de dimensiunea unui bob de orez, fascinați de descoperire.

După aproximativ cinci zile, au început să apară simptomele. Inițial s-au manifestat ca probleme gastrointestinale, care nu au fost recunoscute imediat ca fiind cauzate de iradiere, dar când cineva a prezentat în cele din urmă capsula la departamentul de sănătate publică, gravitatea situației a devenit evidentă.

Un stadion a fost transformat într-o zonă temporară de primire pentru persoanele contaminate și rănite, și în total aproximativ 112.000 de oameni au fost monitorizați, dintre care 249 au fost găsiți contaminați fie extern, fie intern. Peste 20 de persoane au necesitat spitalizare, iar patru au murit de sindrom de iradiere acută.

Se estimează că cei mai afectați au fost expuși la o doză de radiație de aproximativ 4,5 până la peste 6 Gray (Gy). Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), o persoană trebuie să fie expusă la o doză de doar 0,7 Gy pentru a fi în pericol de sindrom de radiație acută, ceea ce îi plasează pe victimele accidentului de la Goiânia printre cele mai iradiate persoane din istorie, deși se crede că Hisashi Ouchi a fost expus la o doză mult mai mare în timpul Accidentului de la Tokaimura.

Rezultatele analizelor de sânge ale celor 110 persoane implicate în accidentul de la Goiânia au arătat expuneri la radiații între zero și 7 Gy, și, deși există medicamente care pot fi administrate pentru expunerea la cesiu, daunele produse asupra țesuturilor înseamnă că și supraviețuitorii pot dezvolta ulterior boli, inclusiv cancer, ca urmare a contaminării.

„Cesiu-137 pătrunde în organism prin ingestie sau inhalare,” arată un studiu publicat în jurnalul Clinical Toxicology. „Acest izotop emite radiații beta și gamma, ambele fiind forme de radiații ionizante care deteriorează țesuturile vii.”

„Doza de radiație letală pentru 50% din populația expusă în termen de 60 de zile (LD50/60) este de aproximativ 3,5 până la 4 Gray (Gy) fără intervenție medicală.

Totuși, această doză crește la aproximativ 6-7 Gy atunci când se oferă suport medical, care de obicei include antibiotice, transfuzii de sânge, factor de stimulare a coloniilor de granulocite-macrofage și albastru de Prusia. Albastrul de Prusia se leagă de cesiu, facilitând astfel eliminarea acestuia din organism.”

Așa s-a ajuns ca, din cauza nerespectării măsurilor de securitate a unei unități de teleterapie, aproape un întreg oraș să fie contaminat, o poveste ce ilustrează responsabilitatea celor care gestionează surse radioactive.

Astfel de echipamente pot reprezenta o amenințare la adresa vieții umane pentru zeci de mii de ani, un fapt care ar trebui să servească drept un lung memento pentru a nu lăsa materialele radioactive acolo unde oamenii le pot lua.

sursa: www.iflscience.com