Actrița Georgeta Luchian Tudor, soția maestrului Tudor Gheorghe, a încetat din viață
Publicat de Lica Simona, 26 ianuarie 2021, 14:02 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 21:22
Alice nu știe să moară…
Teatrul Național „Marin Sorescu” anunță, cu tristețe, plecarea la cele veșnice a actriței Georgeta Luchian Tudor, una dintre actrițele emblematice ale unei instituții pe care a slujit-o, cu un talent ieșit din comun, și este alături în aceste momente de soțul ei, artistul Tudor Gheorghe.
Născută la Brăila (6 septembrie 1934), Georgeta Luchian Tudor (numele de familie, Loch), a absolvit Institutul de Teatru în 1963, clasa profesor Ion Șahighian, asistenți David Esrig și Călin Florian. A dorit să fie ziaristă, dar teatrul a câștigat în ea una dintre actrițele de rasă, de a cărei noblețe artistică s-au bucurat generații de spectatori craioveni și nu numai. A debutat la Naționalul craiovean în rolul Fanchette, în spectacolul „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais (1963). Farmec, gingășie, generozitate, așa a fost caracterizată, în anii ce au venit, când a fost distribuită în roluri feminine complexe: Maria Lothundiaz (Valetul de cupă de H. de Balzac), Cenușăreasa (Pantofiorul de aur de E. Lițu), Dona Anna (Țărăncuța din Getafe de Lope de Vega), Cellia (Volpone de Ben Johnson), Dona Angela (Doamna nevăzută de Calderon de la Barca), Păuna (O piatră de hotar de Ion D. Sîrbu), Ara (Arca Bunei Speranțe de Ion D. Sîrbu), Clarice (Slugă la doi stăpâni de Goldoni), Sanda Augustin (Amurgul acela violet de Ion D. Sîrbu), Marion (Marion Delorme de V. Hugo), Domnișoara Nastasia (Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu), Nora (Nora de H. Ibsen), Viorica (Micul infern de Mircea Ștefănescu) etc. A jucat în spectacole regizate de cunoscuți regizori: Georgeta Tomescu, Ion Maximilian, Valentina Balogh, Cătălina Buzoianu, Petre Sava-Băleanu, Călin Florian, Riszard Sobolewski, Cristian Hadji-Culea, Daniela Peleanu, Mircea Cornișteanu, Mihai Manolescu, Silviu Purcărete și alții. În spectacolul “Micul infern” a jucat alături de soțul ei, artistul Tudor Gheorghe, cu care a fost împreună, timp de 56 de ani. Cândva, Tudor Gheorghe declara: “Au fost ani frumoși, petrecuți lângă femeia care m-a îngrijit, m-a iubit și mă susține.”
În noiembrie 2013, Teatrul Național a sărbătorit-o, la împlinirea a 50 de ani, petrecuți în lumea pe care a iubit-o atât, alături de colegii săi de scenă Leni Pințea-Homeag, Emil Boroghină, Valeriu Dogaru. Într-un ultim spectacol memorabil, a interpretat rolul Alice Voinescu, cunoscuta intelectuală din perioada interbelică, în spectacolul “Alice nu știe să moară”, adaptare de Gheorghe Truță, după jurnalul scriitoarei, în regia lui Mircea Cornișteanu.
Este autoarea volumului de poezii, “Uneori femeile surâd” (Ed. Scrisul românesc, 2011). A plecat, în această iarnă tristă, dar versurile sale, ca și amintirea unei actrițe depline, rămân: “Am fost întrebată de ce, uneori, femeile surâd. Şi am răspuns: pentru că plâng prea mult, în fiecare zi, pentru toate durerile lumii, nu numai pentru cele ale lor. Dar, doamnelor, domnişoarelor, pentru că este ziua noastră, vă doresc să surâdeţi mai mult, chiar şi atunci când vă doare inima… Pentru că surâsul e un balsam.”
