Amendă-record pentru 10 bănci în dosarul ROBOR: Consiliul Concurenței acuză schimburi de informații care ar fi influențat dobânzile

Consiliul Concurenței a aplicat una dintre cele mai mari amenzi din istoria pieței bancare din România, sancționând 10 bănci pentru modul în care ar fi participat la stabilirea ROBOR. Autoritatea susține că schimburile de informații dintre instituțiile bancare ar fi afectat independența cotațiilor, cu impact asupra creditelor legate de acest indice.

Publicat de Cosmin Meca, 9 iunie 2026, 08:31

Consiliul Concurenței a aplicat o amendă-record de 3,73 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 710 milioane de euro, către 10 bănci din România, în dosarul privind stabilirea ROBOR. Decizia a fost anunțată pe 7 iunie 2026 și vizează comportamentul unor instituții bancare participante la fixingul indicelui ROBOR.

Potrivit Consiliului Concurenței, băncile nu și-ar fi stabilit în mod independent cotațiile transmise pentru calculul ROBOR, ci ar fi făcut schimb de informații confidențiale sau strategice. Autoritatea susține că aceste schimburi de informații ar fi influențat procesul de stabilire a indicelui, inclusiv în sensul menținerii unor niveluri mai ridicate ale ROBOR.

Instituțiile sancționate sunt Banca Transilvania, BCR, Raiffeisen Bank România, UniCredit Bank, BRD – Groupe Société Générale, ING Bank România, CEC Bank, Exim Banca Românească, Libra Internet Bank și Intesa Sanpaolo România. În cazul Băncii Transilvania, sancțiunea include și suma aplicată pentru fapta OTP Bank România, preluată între timp de BT.

Cea mai mare amendă a fost aplicată Băncii Transilvania, în valoare de 875,74 milioane de lei. La aceasta se adaugă 85,03 milioane de lei pentru fapta OTP Bank România. BCR a fost amendată cu 577,36 milioane de lei, Raiffeisen Bank România cu 442,49 milioane de lei, UniCredit Bank cu 431,03 milioane de lei, iar BRD – Groupe Société Générale cu 412,47 milioane de lei.

ING Bank România a primit o amendă de 405,91 milioane de lei, CEC Bank de 332,98 milioane de lei, Exim Banca Românească de 96,49 milioane de lei, Libra Internet Bank de 45,86 milioane de lei, iar Intesa Sanpaolo România de 28,1 milioane de lei.

Cazul nu este prezentat de Consiliul Concurenței ca un cartel clasic, în care participanții ar fi stabilit direct un nivel comun al ROBOR. Președintele instituției, Bogdan Chirițoiu, a explicat că ancheta vizează mai ales schimburile de informații, metodologiile comune și comunicările dintre bănci, care ar fi afectat caracterul independent al cotațiilor transmise.

ROBOR este calculat pe baza cotațiilor transmise de băncile participante, iar aceste cotații ar trebui să fie ferme și stabilite independent. Problema invocată de Consiliul Concurenței este că, în anumite condiții, băncile ar fi putut vedea, anticipa sau influența comportamentul celorlalte instituții participante la fixing.

Impactul este important mai ales pentru maturitățile ROBOR la 3, 6 și 12 luni, acolo unde volumul tranzacțiilor efective este mai redus, iar cotațiile transmise de bănci au o greutate mai mare. În acest context, chiar și modificări aparent mici ale indicelui pot conta semnificativ pentru clienții care au credite legate de ROBOR.

Consiliul Concurenței susține că diferențele nu ar fi fost neapărat spectaculoase, ci de ordinul unor fracțiuni de procent. Totuși, aplicate la volume mari de credite, aceste fracțiuni pot însemna costuri suplimentare considerabile pentru debitori. Un ROBOR mai mare avantajează creditorii și afectează direct persoanele fizice, companiile sau entitățile publice care au contracte de credit legate de acest indice.

Creditele cele mai expuse sunt cele în lei calculate în funcție de ROBOR, în special împrumuturile mai vechi, contractate înainte ca IRCC să devină reperul principal pentru creditele noi acordate populației. Sunt vizate și credite ale companiilor sau ale unor instituții care au avut finanțări raportate la ROBOR.

În schimb, creditele legate de IRCC sunt considerate mai puțin afectate direct de acest dosar, deoarece IRCC se bazează pe tranzacții reale, nu pe cotații transmise de bănci. Diferența dintre cele două mecanisme este esențială: ROBOR are o componentă de cotație, în timp ce IRCC reflectă dobânzi rezultate din tranzacții efective.

Investigația Consiliului Concurenței a fost declanșată la finalul anului 2022, iar comportamentul analizat vizează perioada din 2018 încoace. Autoritatea a verificat modul în care băncile au participat la stabilirea ROBOR și dacă au respectat obligația de a acționa independent.

Banca Națională a României are o poziție mai prudentă în acest dosar. Prin purtătorul de cuvânt Dan Suciu, BNR a transmis că dobânzile sunt influențate în principal de inflație, de dobânda de politică monetară și de condițiile generale din piață. BNR a subliniat, de asemenea, că piața bancară este puternic reglementată și că mecanismul ROBOR funcționează într-un cadru supravegheat.

Această diferență de poziționare este una dintre mizele importante ale cazului. Consiliul Concurenței susține că problema ține de comportamentul concurențial al băncilor, în timp ce BNR pune accent pe cadrul de reglementare și pe factorii macroeconomici care influențează dobânzile.

Băncile sancționate resping acuzațiile. Mai multe instituții au transmis că au respectat legislația, că au acționat în conformitate cu regulile aplicabile și că vor contesta decizia în instanță. Printre băncile care au reacționat public se numără Banca Transilvania, BCR, BRD, UniCredit, CEC Bank, Raiffeisen, ING și Exim Banca Românească.

Prin urmare, decizia Consiliului Concurenței nu reprezintă finalul definitiv al cazului. Este o decizie administrativă, executorie, dar contestabilă. Băncile pot ataca sancțiunile la Curtea de Apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea motivării.

Banii proveniți din amenzi nu ajung direct la clienții care au avut credite legate de ROBOR. Sumele sunt venituri la bugetul de stat, iar punerea în aplicare a sancțiunilor se face prin ANAF. Clienții care consideră că au fost prejudiciați nu primesc automat despăgubiri.

Totuși, persoanele fizice, companiile sau instituțiile care au avut credite legate de ROBOR ar putea, teoretic, să ceară despăgubiri în instanță. Pentru acest lucru, ar trebui să demonstreze existența unui contract de credit legat de ROBOR, perioada în care au fost afectați și prejudiciul concret suferit.

Acest pas depinde însă de forma finală a deciziei motivate, de evoluția proceselor și de modul în care instanțele vor interpreta acuzațiile Consiliului Concurenței. În lipsa unei proceduri automate de compensare, recuperarea banilor ar presupune acțiuni separate în justiție.

Dosarul ROBOR devine astfel unul dintre cele mai importante cazuri de concurență din România. Miza nu este doar valoarea uriașă a amenzilor, ci și încrederea în modul în care au fost stabilite dobânzile pentru milioane de contracte de credit.

Formularea cea mai corectă este că autoritatea de concurență acuză băncile că au schimbat informații și și-au coordonat comportamentul în procesul de fixing ROBOR, influențând indicele în sus cu fracțiuni de procent. Băncile neagă acuzațiile și vor încerca să răstoarne decizia în instanță.

Până la o hotărâre definitivă, cazul rămâne deschis. Pentru clienții cu credite legate de ROBOR, dosarul poate deveni important mai ales dacă decizia Consiliului Concurenței va rezista în instanță și va putea fi folosită ulterior ca bază pentru cereri de despăgubire.