Ascultă vocea – Nicolae Titulescu
Publicat de Cosmin Meca, 17 mai 2020, 07:30 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:28
Nicolae Titulescu (4 martie 1882, Craiova-17 martie 1941, Cannes, Franta) – diplomat, jurist, profesor și om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor. A fost membru titular (din 1935) al Academiei Române.
Între 1893-1900 urmează cursurile Liceului „Carol I” din Craiova. Pe baza rezultatelor excelente obținute (premiul de onoare la examenul de bacalaureat) primește o bursă la Paris și timp de 5 ani va urma cursurile Facultății de Drept. În 1903 obține premiul „Ernest Beaumont” la un concurs organizat la toate Facultățile de Drept din Franța cu lucrarea intitulată: „Efectele actelor cu titlu gratuit, consimțite sub regimul comunității, fie de către femeia singură fie de către cei doi soți în profitul copilului din prima căsătorie, al unui copil comun sau unui al treilea”. La Paris își obține doctoratul cu teza „Essai sur une théorie des droits éventuels”.
În 1905 s-a întors în România ca profesor de drept la Universitatea din Iași, iar în 1907 se mută în București. Nicolae Titulescu intră în politică în 1909 și în anul 1912 câștigă un loc pe lista Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, cinci ani mai târziu devine membru al guvernului lui Ion I. C. Brătianu ca ministru al Finanțelor.
În anii 1928-1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori ministru al Afacerilor Străine.
Începând din anul 1921 a funcționat ca delegat permanent al României la Liga națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori (1930 și 1931) președinte al acestei organizații internaționale.
Pe data de 29 august 1936 regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor guvernului și a anturajului său pro-german, dar și ca urmare a presiunilor externe, îl îndepărtează din toate funcțiile oficiale și îl obligă să se exileze. Stabilit la început în Elveția, apoi în Franța, Nicolae Titulescu a propagat chiar și în exil, prin conferințe și articole de ziare, ideea prezervării păcii, anticipând pericolul unui nou război.
