Ascultă vocea – Păstorel Teodoreanu
Publicat de Cosmin Meca, 12 ianuarie 2020, 08:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:28
Păstorel Teodoreanu, pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu (30 iulie 1894, Dorohoi-17 martie 1964, București) – avocat și scriitor roman, gastronom și iubitor de vinuri membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este „Hronicul măscăriciului Vălătuc”, pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu „Gargantua și Pantagruel”.
În anii ’30 i-au apărut două volume de epigrame: „Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai” și „Vin și apă”, trei cărți de proză: „Mici satisfacții”, „Un porc de câne” și „Bercu Leibovici” și două volume de publicistică diversă, sub genericul „Tămâie și otravă”. Poeziile apar în volumul „Caiet” din 1938.
Al. O. Teodoreanu a realizat (în colaborare cu Jean Grosu) o traducere în limba română a romanului „Peripețiile bravului soldat Švejk” de Jaroslav Hašek, publicată în 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurându-se de un deosebit succes.
Pasiunea sa de gurmand și iubitor de vinuri se baza pe calitățile sale gustative remarcabile. Este îndeobște cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării și categorisirii degustării produselor obținute din struguri, adică vinuri și coniacuri.
Calitățile sale gustative și experiența deosebit de variată și complexă pe care o avea în degustarea vinurilor românești, în special, îl făcea capabil să identifice cu o „precizie uluitoare” nu numai soiul de vin, podgoria și anul fabricației, dar și alte amănunte, cum ar fi orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure varietăți de, să zicem, Muscat Otonel), regimul pluvial al anului respectiv în locul unde se găsea via etc.
A scris și un „Tratat despre vinuri, coniacuri și tehnica degustării acestora”, care din păcate, rămânând doar în manuscris, este astăzi considerat pierdut.
