(Audio) Fonoteca de aur – Liviu Vasilică

Publicat de Cosmin Meca, 28 noiembrie 2015, 07:47 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 21:35

(Liviu Vasilică – Hai, hai, cu tresioara)

Liviu Vasilică (12 iulie 1950, Plosca, judeţul Teleorman – 19 octombrie 2004) – cântăreţ de muzică folclorică românească din regiunea Teleormanului, Muntenia, de meserie medic pediatru. Şi-a început activitatea artistică de solist vocal de muzică populară încă din perioada studenţiei (1974-1980), clasându-se pe primul loc la toate etapele naţionale ale Festivalurilor Artei Studenţeşti, pentru originalitatea repertoriului şi a stilului de interpretare. A debutat în cadrul emisiunii TV Tezaur folcloric de pe postul naţional. A făcut primele înregistrări la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin  Brăiloiu”.

Pasiunea pentru folclor l-a determinat să colecţioneze costume populare autentice teleormănene, realizând, în numai câţiva ani, o bogată colecţie care se află în prezent în patrimoniul Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Burnasul” din Alexandria.

Liviu Vasilică a fost unul dintre cei mai talentaţi interpreţi pe care i-a avut muzica populară românească. Artistul a văzut lumina zilei pe 2 iulie 1950 în comuna teleormaneană Plosca. A iubit cântecul şi portul popular teleormănean din primii ani ai vieţii, fiind fascinat de Maria Tănase ale cărei cântece le asculta cu mare atenţie la radio şi de marele rapsod al Teleormanului, Gogu Ivaşcu de la care a deprins primele sale cântece: „De la el am învăţat primele mele piese… Stăteam cu orele pe lângă maestrul meu, jumătate haiduc, jumătate rapsod, şi-l iscodeam să-mi mai cânte …”.

(Liviu Vasilică – Eu pe deal, puica pe vale)

Liviu Vasilică a avut o activitate culturală intensă încă din copilărie. La şcoala generală a început să se ocupe de dansuri populare pentru ca mai târziu, la liceu şi în anii studenţiei (1974-1980), talentul său să devină din ce în ce mai evident. Repertoriul original, autenticitatea şi stilul arhaic de interpretare a cântecului vechilor rapsozi teleormăneni avea să îi aducă clasarea pe primul loc la toate etapele naţionale ale Festivalurilor Artei Studenţeşti şi recunoaşterea unor renumiţi specialişti în folclor ca Ludovic Paceag sau Emilia Comişel.

Liviu Vasilică a debutat în celebra emisiune Tezaur Folcloric readucând în faţa publicului iubitor de folclor cântecul bărbătesc de grup, foarte cunoscut în Teleormanul natal şi costumul tradiţional teleormănean din care nu lipseau ipingeaua şi opincile cu obiele. Era adeptul păstrării autenticităţii portului popular tradiţional, a melodiilor şi textelor pe care le culegea în marea lor majoritate de la ţăranii teleormăneni.

(Liviu Vasilică – Pe la noi, pe Teleorman)

Primele înregistrări le-a făcut cu etnomuzicologii Steluţa Popa şi Speranţa Rădulescu la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” unde, după cum mărturisea într-un interviu, le dădea mari bătăi de cap inginerilor de sunet datorită chiuiturilor sale ce aveau repercusiuni asupra aparatelor de înregistrat.

Liviu Vasilică a căutat să se identifice cu maniera deosebită prin care ţăranul teleormănean interpretează cântecul popular care, spunea el: „atrage ascultătorul prin forma de adresare: „dodă, neică, bă”, cântăreţul striga la tine, adică, să-l asculţi, te trage de mânecă, e o formă extraordinară de a atrage atenţia asupra lui, iar chiuitul acela ascuţit cu care se terminau uneori versurile e o explozie a unui sentiment, explozie de vitalitate, de trăire”.

(Liviu Vasilică – Mult mi-e Gheorghe băutor)

Deşi aborda o interpretare arhaică a cântecelor vechilor lăutari şi rapsozi teleormăneni repertoriul, specific teleormănean, era cât se poate de original şi viu. Vocea sa puternică, ţărănească l-a evidenţiat în faţa specialiştilor şi a publicului încă de la primele apariţii. A reuşit să obţină numeroase premii I, distincţii şi premii de popularitate la festivaluri şi concursuri de folclor ca: Festivalul „Maria Tănase” (Craiova), Festivalul „Maria Lătăreţu” ( Târgu-Jiu), „Cântecele Munţilor” (Sibiu), „Florile Ceahlăului” (Piatra-Neamţ), „Trandafir de la Moldova” (Iaşi)…

(Liviu Vasilică – Lunca țipă, lunca zbiară)

Pentru activitatea sa interpretativă, autenticitatea şi diversitatea repertoriului a primit o serie de premii: Premiul de excelenţă al Consiliului Judeţean Teleorman; Premiul Mass-Media; în anul 1999 Premiul „Ethnos” din partea Centrului National al Creaţiei Artistice şi a Ministerului Culturii şi Premiul de excelență al Jandarmeriei Române pentru întreaga sa activitate de promovare a folclorului românesc autentic.

În anul 1987 Liviu Vasilică înfiinţează „Grupul Teleormanul” alături de care începe să susţină recitaluri artistice autentice în cadrul emisiunilor, festivalurilor la care a fost invitat în întreaga ţară, la radio ori petreceri private. Începând din acest an şi până la decesul său „Grupul Teleormanul” se confundă cu maestrul şi creatorul său – Liviu Vasilică.

(Liviu Vasilică – Mărine, la nunta ta)

După 1990 a reînfiinţat Ansamblul de Cântece şi Dansuri „Burnasul” reuşind să transpună în turneele pe care le susţinea tradiţii vechi de mult uitate ca „Drăgaica”, „Lăzărelul” ori „Gurbanul”. A dorit ca prin acest ansamblu să lase moştenire urmaşilor valorile culturale şi tradiţiile specifice zonei teleormănene.

Liviu Vasilică a fost pasionat de colecţionarea costumelor populare autentice. A adunat de la ţăranii din satele româneşti peste 60 de costume tradiţionale vechi pe care le-a recondiţionat. Artistul mai deţinea şi o colecţie personală ce ajungea la 40 de costume specific teleormănene. Dorea să realizeze un muzeu pentru păstrarea şi transmiterea lor generaţiilor tinere, dar acest vis nu i s-a îndeplinit. Astăzi poate fi găsită o colecţie în patrimoniul Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Burnasul” din Alexandria.

(Liviu Vasilică – De cine mi-e dor și sete)

De-a lungul vietii Liviu Vasilică a împletit meseria de medic cu cea de interpret de muzică populară şi mai târziu cu cea de director al Ansamblului de Cântece şi Dansuri “Burnasul” care aparţinea de Consiliul Judeţean Teleorman. După absolvirea Facultăţii de Medicină din Bucureşti a profesat ca medic pediatru la Spitalul Judeţean din Alexandria.

În ceea ce priveşte viaţa familială, Liviu Vasilică s-a considerat un om împlinit. A fost căsătorit timp de 23 de ani cu Florina Vasilică alături de care a avut 4 copii: Valentin, Svetlana, Livia şi Florin Vasilică – membru al Grupului Teleorman a cărei conducere o preia începând cu 2004, continuând din acest an moştenirea ce i-a fost lăsată de regretatul Liviu Vasilică.

(Liviu Vasilică – Fir-ai tu să fii de murg)

Marele artist a încetat din viaţă la data de 19 octombrie 2004, la vârsta de 54 de ani. Liviu Vasilică a murit din cauza unei ciroze în ultim stadiu. Cu două săptămâni înainte fusese adus la spital în urma unei hemoragii digestive şi internat la secţia de terapie intensivă a Spitalului Fundeni din Bucureşti. Eforturile medicilor de a-i salva viaţa au fost în zadar.

(Liviu Vasilică – Aș muri, dar nu acum)