Aventura baloanelor, așa cum a fost (fotoreportaj).

Partea a doua

Așadar, iată-ne înălțându-ne în plina bătaie a soarelui dimineții de pe câmpia întinsă cât vezi cu ochii.

În urma noastră decolează se celelalte baloane, dar unul ne-a luat-o înainte.

Când ne aflăm deja în aer, privim în urmă către codași:

În sfârșit, aflați la 250 de metri înălțime, admirăm peisajul:

Primul balon aterizează într-o porumbiște datorită unui curent de aer descendent, dar se ridică iar.

Ne filmăm și folografiem umbra; suntem în aer de peste o oră iar soarele s-a ridicat:

Ne pregătim de aterizare și reușim s-o facem între două lanuri de porumb.

Totul a mers lin, n-au existat probleme. Îl rog pe Viorel Pârligras să mă pozeze.

Băieții strâng balonul. I-am ajutat și eu, dar n-aveam cum să mă filmez sau fotografiez singur făcând asta.

Suntem recuperați de mașina echipajului bulgăresc și readuși în punctul de plecare. Acolo ne relaxăm la o cafea…

Va urma o foarte importantă ceremonie în care se va consfinți „botezul aerului” în primul nostru zbor cu balonul; diplomele au fost scrise de conducătorii echipajelor care se pregătesc să le dea citire.

A urmat un „ritual de inițiere” prin care fiecare dintre noi am fost botezați și înnobilați cu foc, pământ și… șampanie. Nu puteam nici filma, nici fotografia, eram protagonist. Dar au făcut-o alții. La final am primit diplomele. A mea arată așa (față și verso):

Cu alte cuvinte iată-mă conte de Băilești (fiind bulgar, cel care a scris a uitat să scrie un „e” pe acolo). Cum vă place?

Mie mi-a plăcut totul.