Ce l-a împins pe Vlad Țepeș să mute capitala Țării Românești la București?

După începutul celei de-a doua domnii a lui Vlad Țepeș (august 1456), doi pretendenți la tronul muntean – Dan și Vlad Călugărul – erau în Transilvania, în bune relații cu sașii și înconjurați de boieri care scăpaseră de furia lui Vlad.

După ce a încercat în zadar să-i convingă pe sași să nu le mai dea sprijin celor doi, Vlad a trecut în Transilvania după sărbătoarea Paștelui din 1457, a incendiat o serie de sate, a distrus pe oricine i s-a pus în cale și a luat o mulțime de prizonieri – bărbați, femei, tineri și bătrâni – pe care i-a dus în Muntenia, unde i-a tras în țeapă.

Ulterior, în același an, a trecut din nou în Transilvania, de această dată la rugămintea lui Mihail Szilagyi, cumnatul lui Iancu de Hunedoara, pentru a-l sprijini în războiul civil care izbucnise pentru Coroana maghiară. Orașul săsesc Bistrița a fost asediat și cucerit, jefuit masiv și apoi incendiat de trupele lui Szilagyi și Țepeș. Și de această dată, cruzimea voievodului muntean a depășit orice raționament tactic, ucigând orice sas sau ungur pe care a reușit să pună mâna.

Mutarea Capitalei de la Târgoviște la București

După ce situația din Regatul Maghiar s-a stabilizat după moartea lui Ladislau Postumul și încoronarea lui Matia Corvin, fiul mai mic al lui Iancu, Vlad va primi două ducate în sudul Transilvaniei, Amlașul și Făgărașul, și va face pace cu orașele săsești. Probabil acest lucru l-a făcut să mute Capitala țării de la Târgoviște la București, mai aproape de Dunăre.

Dacă mulți susțin că această mișcare a fost făcută doar pentru a fi mai aproape de suzeranul său, sultanul otoman, căci Vlad încă se temea de transilvăneni, ea poate fi considerată şi o mişcare de şah, pentru când urma a se decide să lupte contra otomanilor.

În fine, se poate ca mutarea Capitalei să fi avut loc ca urmare a unor conflicte incipiente cu Szilagyi, care le-a permis unor boieri valahi să caute refugiu în Transilvania, relațiile lui Vlad cu Matia deteriorându-se rapid. Aceasta însemna că, în curând, domnitorul urma să aibă de-a face din nou cu cel puțin unul dintre pretendenții la domnie rămași la nord de Carpați.

Nu este clar de ce s-a ajuns aici – probabil de la probleme referitoare la stăpânirea efectivă a celor două posesiuni transilvănene.

Cele două orașe săsești principale, Hermannstadt/Sibiu și Kronstadt/Brașov, au început să încalce tratatele comerciale, confiscând marfa negustorilor valahi și chiar executându-i pe unii dintre ei prin tragere în țeapă.

Astfel, Vlad s-a găsit din nou în stare de război cu sașii, la începutul anului 1459. Și-a chemat de urgență negustorii din Transilvania și a început să-i pedepsească și să-i tragă în țeapă pe negustorii sași din Muntenia, confiscându-le mărfurile. Între timp, un al treilea pretendent a apărut în Transilvania, Basarab Laiotă, care s-a oferit să apere Brașovul de Vlad Țepeș, cu cei 500-600 de oameni ai săi (probabil, valahi și mercenari). Pentru moment, orașul i-a ignorat oferta.

55 de soli pentru îmbunarea lui Vlad

În aprilie 1460, cu ajutor din partea Coroanei, a refugiaților valahi și a orașelor săsești, pretendentul Dan a trecut în sfârșit granița în Valahia. Undeva după graniță, în munți, armata sa a fost complet zdrobită. Prizonierii – incluzând femei și copii – au fost trași în țeapă, aceeași soartă având-o și cadavrele soldaților uciși deja! Dan a fost capturat, pus să-și sape singur groapa, să-și asculte prohodul, fiind apoi decapitat.

sursa: historia.ro