Connect with us

Evenimente

Ce presupune starea de urgență în România

Președintele Klaus Iohannis va decreta stare de urgență la începutul săptămânii viitoare.

Published

on

Președintele Klaus Iohannis a anunțat că a decis să decreteze starea de urgență în România începând de săptămâna viitoare, pentru a permite o luptă mai eficientă cu epidemia de coronavirus. Anunțul a fost făcut la depunerea jurământului noului guvern condus de Ludovic Orban, care a avut loc în condiții speciale. Guvernul a fost învestit azi de Parlament, printr-o procedură urgentată. Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență se aduce neîntârziat la cunoștința populației prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe posturile de radio și de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, și este transmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de asediu sau de urgență. În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, Președintele României solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate.

Iată ce a declarat Klaus Iohannis: „Această stare de urgență va face posibilă alocarea de noi resurse importante pentru gestionarea crizei. În acest fel, Guvernul va avea posibilitatea să aloce mai mulți bani domeniului sănătății, mai mulți bani pentru medicamente, mai mulți bani pentru aparatura medicală absolut necesară. În același fel, această situație va permite să se realizeze achiziții într-un timp foarte scurt, cu proceduri simplificate, punând astfel la dispoziția Guvernului toate instrumentele necesare pentru a gestiona în modul cel mai eficient criza generată de coronavirus”.

În România, decretarea „stării de urgenţă” este reglementată, în primul rând, în Constituţie, la articolul 93, sub titlul „Măsuri excepţionale”, dar si in ordonanţa de urgenţă nr. 1/1999 „privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă”. Acest act normativ a stat, de altfel, la baza singurului moment din istoria modernă a României, când pe întreg teritoriul ţării a fost instituită, în ianuarie 1999, starea de urgenţă. Atunci, de vină au fost minerii lui Miron Cozma prin ceea ce a intrat în conştiinţa publicului sub numele de a cincea mineriadă. Acum, în martie 2020, în loc de câteva mii de mineri înarmaţi cu bâte, care pun în pericol integritatea statală, vorbim de miliarde şi miliarde de microorganisme care pun în pericol întregul sistem sanitar şi economic al ţării, pe care savanţii le-au catalogat sub denumirea de „coronaviruşi” şi le-au botezat „Sars Cov-2”. Practic, preşedintele Klaus Iohannis şi guvernul PNL au la îndemână acelaşi instrument legislativ prin care fostul preşedinte Emil Constantinescu şi fostul guvern PNŢCD a încercat să salveze, cu 20 de ani în urmă, România de furia minerilor.

În plus, mai trebuie menţionat că ordonanţa 1/1999 a suferit, în timp, nişte modificări, realizate în Parlament, în 2004, când preşedintele Camerei Deputaţilor era Valer Dorneanu, actualul preşedinte al CCR. Legea tratează la pachet ambele situaţii – „de urgenţă”, respectiv „de asediu”, situaţii relativ înrudite, dar complet diferite, din punctul de vedere al cauzelor şi, mai ales, al efectelor produse. „Urgenţa” reprezintă o treaptă inferioară, din punct de vedere al gravităţii situaţiei, comparativ cu starea de „asediu”, care, prin însăşi denumirea ei, sugerează că vorbim de o situaţie extrem de delicată. Ambele „stări” se instituie de Președintele României prin decret, contrasemnat de prim-ministru și publicat de îndată în Monitorul Oficial al României. În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, Președintele României solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate.

Conform OUG 1/1999, starea de asediu și starea de urgență privesc situații de criză ce impun măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și securității naționale, a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre. De asemenea, articolul 3 al legii vine cu detalii suplimentare, în care se precizează că starea de urgenţă se aplică dacă se constată „iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre”. Totodată, la articolul 4, se precizează că, într-o astfel de situaţie, „exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”. Acest lucru poate însemna, de pildă, interzicerea manifestărilor, a adunărilor publice, chestiuni care, oricum, au fost deja luate de guvern în scopul evitării răspândirii coronavirusului. Mai trebuie ştiut că legea acordă, într-o astfel de situaţie, puteri sporite ministrului de Interne (în cazul decretării stării de urgenţă), şi celui al Apărării (în cazul stării de asediu) care devin, în anumite situaţii punctuale, un soi de „super-premieri”. Practic, într-o astfel de situaţie, ministrul de Interne devine un soi de „al doilea om în stat”, care poate emite ordine şi ordonanţe militare, când starea de urgență a fost instituită pe întregul teritoriu al țării. În plus, pe durata stării de urgenţă, ordonanţele militare şi ordinele emise au caracter obligatoriu, de lege. De asemenea, „la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, unele atribuții ale administrației publice centrale de specialitate și ale administrației publice locale trec în competența autorităților militare”, conform textului ordonanţei.

Autorităţile militare şi publice pot limita sau interzice circulaţia maşinilor, a persoanelor, să emită „permise de liberă circulaţie”, să efectueze controale, razii, să evacueze persoane, să raţionalizeze alimente, să închidă staţii de benzină, restaurante, cafenele, cluburi şi chiar „să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune”. Alte măsuri care pot fi „dispuse” pe durata stării de urgenţă includ închiderea frontierei de stat şi rechiziţionarea de bunuri.

Sursa: www.digi24.ro

Continue Reading
%d blogeri au apreciat: