Cella Delavrancea

Cella Delavrancea (15.12 1887 – 9.08.1991) – pianistă, scriitoare şi profesoară de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu, una din prietenele intime ale reginei Maria a României.

Cella Delavrancea urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din Bucureşti, urmate de un stagiu la Paris. Întrucât tatăl său, scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea, era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii şi fiica lui Caragiale, pe care i-a evocat în cărţile sale cu caracter memorialistic.

Concertează în Europa,  de multe ori în duet cu George Enescu, cu care urcă pe podium. Îşi face debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal. Este autoarea unor nuvele, romane şi texte cu caracter memorialistic.

A scris şi a publicat sute de cronici muzicale şi de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore.

Este cunoscută şi pentru legătura sa romantică cu profesorul Nae Ionescu.

A scris ,,O vizită în atelierul lui Brâncuşi”, o întâmplare adevărată din viaţa scriitoarei care are loc la Paris în anul 1922.

Volume publicate: Vraja, nuvele, Cultura Naţională, 1946, O vară ciudată, roman, 1975, Arpegii în ton major, 1970, Mozaic în timp, Impresii. Călătorii. Portrete. Amintiri, 1975, Trepte muzicale, 1984, Dintr-un secol de viaţă, 1987.

[jwplayer mediaid=”112046″]