Civilizaţia ”pierdută” a Atlantidei, între legendă şi adevăr

Ideea Atlantidei, insula „pierdută” sau subcontinentul din Atlantic, a fascinat lumea şi a fost idealizată ca fiind o civilizaţie utopică care are înţelepciunea de a aduce pacea. Au fost scrise mii de articole şi cărţi pe seama acestei civilizaţii idealizate, dar cât este adevăr şi cât este legendă? Întrebarea aceasta va fi explorată în articolul ce urmează.

Spre deosebire de multe legende a căror origine a fost pierdută în negura timpului, ştim exact când şi unde au început poveştile despre Atlantida. A apărut în două dialoguri ale lui Platon, Timaios şi Critias, scrise în jurul anului 330 î.e.n, scrie Live Science.

Deşi astăzi Atlantida este văzută ca o utopie, Atlantida a lui Platon este foarte diferită. „Atlantida nu este un loc care să fie onorat sau lăudat. Nu este o societate perfectă… Chiar opusul, Atlantida este întruchiparea unei civilizaţii bogate, avansate tehnologic şi puternică din punct de vedere militar care a devenit coruptă de acestea”, a precizat profesorul de arheologie Ken Federer în cartea sa Encyclopedia of Dubious Archaeology.

Este evident că Platon a creat Atlantida ca element pentru intrigile sale, pentru că nu există alte înregistrări în alte părţi în lume. Înaintea scrierii celor două dialoguri, nu există altă dovadă a existenţei sale.

În cartea sa Meet Me in Atlantis: Across Three Continents in Search of the Legendary Lost City, Mark Adams explică modul în care o lume ipotetică a ajuns în cultura populară de astăzi şi a luat amploare într-o sumedenie de legende şi „istorisiri”. A fost datorită (sau din cauza) unei persoane din Minnesota numită Ignatius Donnelly (1831 – 1901). Donnelly era membru al Congresului şi istoric amator. În cartea sa scrisă în 1882, The Antediluevian World, a susţinut că „toate progresele în civilizaţie şi tehnologie au originea în insula pierdută menţionată de Platon. Acesta a mers chiar mai departe şi a adăugat unele „fapte” şi idei care au devenit parte din mitul Atlantidei. Donnelly a promovat ceea ce acum se numeşte „difuzionism”, ideea că toată civilizaţia umană provine dintr-un singur loc.

Adam l-a descris pe Donnelly ca fiind „primul mare fundamentalist al Atlantidei”. Donnely chiar a trimis o copie a cărţii sale lui Charles Darwin, care a găsit-o interesantă dar neconvingătoare.

„Nu poţi schimba toate detaliile din povestea lui Platon şi să susţii în continuare că relatările tale sunt veridice”

De aici, o serie de autori, istorici amatori şi adepţi ai teoriilor conspiraţiei au exacerbat aceste poveşti.

În ciuda originii sale în ficţiune, mulţi oameni au căutat în mijlocul Atlanticului pentru vestigii ale insulei. Mulţi „experţi” au găsit tot felul de „dovezi” şi argumente ale existenţei civilizaţiei. Este evident că în urma procesului, relatările originale platonice au fost schimbate. „Nu poţi schimba toate detaliile din povestea lui Platon şi să susţii în continuare că relatările tale sunt veridice”, susţine scriitorul L. Sprague de Camp în cartea sa Lost Continents.

Nu numai că nu a fost găsită nicio urmă a existenţei acestui continent, chiar şi cu tehnologiile actuale (urmele s-ar fi putut vedea chiar şi din spaţiu), dar şi argumentele aduse de adepţi sunt cel puţin neconvingătoare, potrivind faptele să se potrivească cu teoria şi nu invers.

Aşadar, singurul adevăr se găseşte în dialogurile platonice şi în discursurile morale şi filosofice ale căror bază era Atlantida, o societate diferită în mod original faţă de schimbările care au avut loc în cultura contemporană a căutătorilor de senzaţional.

sursa: descopera.ro