Constantin Artachino – un nonconformist elegant, un uitat în ţara lui

În anii 50, când vânătoarea de intelectuali opozanți începuse în România, un pictor căzut în uitare se stingea din viață singur, sărac și fără prieteni, înghețat de frig în locuința sa din București.

Era iarna grea din 1954, când zăpezile blocaseră toate drumurile, astfel încât nu a putut fi înmormântat decât după vreo șapte zile. Se numea Constantin Artachino și foarte puțini tineri auziseră de el.

”Cum să afirmi despre un uitat în țara lui, că este un artist de mare muzeu european?”, nota în volumul dedicat lui Artachino scriitorul Tudor Octavian. Și continua, ”acesta este paradoxul multor pictori minunați, grupați (…) după 1902 la ”Tinerimea artistică”: ar avea un loc de onoare în arta europeană, dar nu și în cea românească!”

Constantin Artachino s-a născut la Giurgiu, în anul 1870. La Școala de Belle Arte din București îi are ca profesori pe Theodor Aman și George Demetrescu Mirea. La Paris, la Academia Julien îi are colegi pe Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, care îi va deveni prieten și împreună cu care va impune un nou statut al artistului, prin înființarea Salonului independenților şi a Tinerimii Artistice.

Vezi continuarea aici….

[jwplayer mediaid=”168501″]