De ce nu ai steguleț la mașină?

În 5 iunie, aproape șaizeci la sută din populația țării a demonstrat că ar fi agreat urna mobilă. Semnalul wi-fi excelent a mutat votul pe Facebook. Nu și rezultatul. Ca de obicei, cei nemulțumiți s-au exprimat vehement online. Unii s-au prins că, poate, la asta folosesc rețelele de socializare. Alții s-au înjurat, tradițional românește. În 6 iunie, toți am plecat la serviciu și ne-am luat cu treaba. Ne-am concentrat pe Euro. De fotbal vorbesc. Ne-am concentra și pe monedă, dar e o ușoară hexidiluare a leului, de nu-ți mai vine să duci facturile acasă, pentru că arată ca darul de la botez. Am început cu miștocăreala (din care trăim noi, că e mai ușoară), l-am perpelit pe Tata Puiu (cu ”T” mare) cu moaștele lui care sunt iubibile și pupabile și ne-am axat pe ”să vezi ce ne sparg ăia” și, după meci, pe ”băi, cum ne-au furat!”. Nu ne fură nimeni. Să dăm noi șapte goluri și să ne anuleze ei patru. Poate că atunci vom scăpa de reflexul de a judeca lumea după modelul nostru. Așa cum l-am întrebat pe un vecin, vinerea trecută:”De ce dai jos stegulețul de la mașină?”. ”Păi… să nu mi-l fure cineva…”. Dar, oare, dacă ne-am pune toți stegulețe la mașini, ar mai fura cineva? Nu, pentru că nimeni nu ar mai avea nevoie.

Mâine, la Paris, are loc o paradă a suporterilor români. Sunt și turiști printre ei. Dar, în majoritate, sunt oameni care ies din casă. Care au ieșit din casă. Și din țară. Ca să realizeze ceva pentru ei.

Tu de ce n-ai steguleț la mașină?