Destinaţia zilei: Cu Mocăniţa, pe Valea Vaserului ? un tărâm de poveste

Publicat de Cosmin Meca, 26 august 2014, 21:43 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:18

Sunt greu de descris nuan?ele fenomenale de verde crud pe care la capătă pădurea ?i iarba pe ploaie la început de vară. ?i lumina ciudată contribuie la definirea unui peisaj ireal de frumos.

Aburul gros al bătrânei locomotive se târă?te deasupra solului ?i se amestecă în aburul sub?ire al pământului reavăn. Nori răzleţi au uitat să se ridice ?i au rămas să se odihnească agă?aţi de crengile copacilor. Miroase a lemn ars (cazanul e încălzit cu lemne, nu cu cărbune), a metal, a pământ ?i a frunze ude. Ploaia măruntă ?i tenace contribuie la sentimentul de izolare, de întoarcere în timp…..

Ne urcăm în  trenul cu linie îngustă, în Mocăni?a trasă de o locomotivă construită pe un principiu de dinainte de motoarele cu ardere internă, şi ne bucurăm de peisajul răpitor al uneia dintre cele mai sălbatice zone din România.

Mocăni?a de pe Valea Vaserului a devenit rapid unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din România. Construită în 1932, calea ferată forestieră a însemnat un uria? pas înainte pentru exploatarea lemnului, principala sursă de venit in zonă. Înainte de această cale ferată, lemnul ajungea la gaterele din Vi?eu cu plutele, pe apă. Acum, îngusta cale ferată poate deveni din nou un motor de dezvoltare a zonei. Trebuie doar să învă?ăm să vindem imaginea superbelor păduri din Parcul Natural Mun?ii Maramure?ului ?i nu lemnul din ele.

Vagonul verde din lemn, cu lambriuri ?i bănci din acela?i material, se scutură serios pe linia sinuoasă, construită chiar pe malul râului. Pe nesim?ite, întinderile de margarete, clopo?ei ?i zeci de alte flori, care au venit parcă să întărească  fascina?ia Prin?ului Charles pentru paji?tile cu flori sălbatice din România, au fost înlocuite de ferigi. Brazii încep să se impună în pădurea deasă ?i pere?ii de piatră înăspresc, pe alocuri, peisajul. Pentru a vedea cerul trebuie să ridici privirea aproape vertical.  Aici, cuvinte ca „sălbatic” ?i „neatins” capătă adevaratul sens. Singura cale de acces în mun?i este trenul în care ne aflăm acum.

La oprirea pentru alimentarea cu apă a ma?inăriei, francezii râdeau zgomotos cu paharele de pălincă în mână. Nem?ii, mai retra?i, studiau cu aten?ie locomotiva neagră, făceau poze ?i vorbeau încet între ei. Italienii au folosit prilejul să exploreze zona ?i să găsească unghiuri mai bune, pentru fotografii de la distan?ă, cu întregul tren, iar un olandez încerca să înveselească auditoriul cântând la acordeonul adus de acasă.  Din tren nu lipseau nici turiştii veniţi din Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări îndepărtate. Zona a devenit cu adevărat atractivă pentru iubitorii de călătorii din toate colţurile lumii.

În sta?ia Paltin se pot servi băuturi calde şi tot felul de scofeturi în construc?iile de lemn.  Trebuie spus că sta?ia Paltin e destul de jos, la mică distan?ă de poarta maramure?eană de lemn care marchează intrarea pe Valea Vaserului ?i care delimitează, practic, civiliza?ia de sălbăticie.  Aventura completă numără încă 20 de kilometri de defileuri spectaculoase, tuneluri, pădure ?i stâncă. Din păcate însă, nu e accesibilă decât celor care închiriază o drezină care să-i ducă până la capatul liniei, ori aventurierilor  care aleg să urce diminea?a la ora 5 cu trenul care duce muncitorii la exploatările forestiere din munte.

Călătoria cu Mocăni?a pe Valea Vaserului, e o experien?ă care se adresează tuturor sim?urilor, dar în primul rand, sufletului. Nu poate fi descrisă, trebuie traită!

Intraţi în atmosfera de pe Valea Vaserului ascultând reportajul!

[jwplayer mediaid=”65765″]

Radio România Cluj-Ovidiu Moldovan/Andrei Huţanu