Destina?ia zilei: Parcul Na?ional Cheile Bicazului-Hă?ma? – minuni săpate în stânci spectaculoase

Sfâr?it de septembrie ruginiu, diminea?ă cu temperaturi negative în jude?ul Harghita, senin parcă decupat dintr-o zi de vară . Ce anotimp mai frumos pentru un popas în spectaculosul Parc Na?ional Cheile Bicazului-Hă?ma? , împăr?it administrativ între jude?ele Harghita ?i Neam? pe 6800 de hectare.

Dacă porne?ti de la Tg.Mure?, e foarte potrivit să alegi  DN 13 E60, spre Sovata, pe DN 13B pînă la Gheorgheni, apoi DN12C pînă la Lacu Ro?u, primul obiectiv la intrarea în parc. Drum excelent, vreme perfectă pentru un urcu? la peste 1300 de metri altitudine cu piciorul. Înainte de tehnica de înregistrare ?i aparatul foto, prima grijă mi-a fost echipamentul corespunzător pentru a urca pe munte, amănunt adesea ignorat de unii turi?ti. La fel de important este ghidul care va risipi misterul acestui spectacol al naturii. Te po?i declara norocos dacă e?ti ghidat de

însu?i directorul Parcului Na?ional, Hegyi Barna, dar ?i de custodele Lacului Ro?u, Angi Zoltán.

[jwplayer mediaid=”96105″]

Pregăti?i ?i câteva merinde pentru drum, ?i fi?i gata să savura?i farmecul unei pove?ti.  Indicii: chei din calcar, o Piatră Singuratică, oxizi de fier, un lac ro?u,  cioate de lemn răsărite ici colo din adâncul de 11 metri al lacului.  Captivante sunt ?i relatările rangerilor despre traseele de escaladă, fosile ?i pe?teri nedescoperite, despre carnivorele mari ?i cele peste 1100 de specii de plante, unele unice în Europa, despre traseele pavate de natura însă?i cu grohoti? sau cu mii de rădăcini.

Odată ajun?i în Parcul Na?ional Cheile Bicazului-Hă?ma?, prima atrac?ie este Lacu Ro?u, la poalele Mun?ilor Hă?ma?u Mare, aproape de Gheorgheni. Lac despre care se spune că este cel mai mare lac natural montan din Romania,  un lac de baraj natural cum pu?ine sunt în Europa Centrală ?i de Est. În limba maghiară, lacul se nume?te ? Lacul uciga??. Iar legendele nu lipsesc nici în cazul formării acestui lac.

O plimbare cu barca pe lac este o adevărată relaxare. Să fii pe malul lacului ?i să nu observi  ra?ele care se lăfăie, mângâiate de soarele blând!?  Doar o treime din suprafa?a totală de 11 ha a lacului este destinată plimbărilor cu barca. Restric?ia este impusă tocmai pentru a conserva cât mai bine urmele arborilor sfârteca?i ?i măcina?i de cei 176 de ani trecu?i de la formarea lacului.

În mod natural, soarta lacului este să dispară din cauza colmatării, adică uscatul ?mu?că?  aproximativ un metru pe an din lac. Ar fi o pierdere, spune Hegyi Barna, tocmai de aceea se scriu proiecte de milioane de euro pe fonduri europene. Retrocedarea pădurilor ?i defri?area unor versan?i au legătură cu fenomenul colmatării.

Cei doi ghizi, ?i totodată rangeri în Parcul Na?ional Cheile Bicazului-Hă?ma?, poartă într-un sertar ascuns al sufletului lor fiecare col?i?or din acest paradis sălbatic dar foarte pitoresc.

Lăsăm bărcile ?i ra?ele de pe Lacu Ro?u în urmă ?i pornim spre vârf. Pentru că e mai u?or de ?cucerit? , Hegyi Barna a ales Vârful Suhardul Mic, de vreo 1350 de metri. Trecem de vilele ?i pensiunile care înconjoară zona lacului, admirăm arhitectura ?i stilul vilelor mai noi sau mai vechi, dăm o barieră metalică la o parte ?i ajungem sub Suhardu Mic. Se ridică o cortină pentru un alt act al acestui spectacol.

Pove?tile se leagă natural ?i ajungem la informa?iile foarte interesante despre fosile, comorile ascunse ale parcului ?i forma?iunile geologice rare existente aici. Hegyi Barna vorbe?te mult ?i despre pădurile sănătoase care decorează masivele din parc, de jur împrejur. I-a fost dat să descopere arbori vechi de sute de ani.

Nici pă?unile alpine nu duc lipsă de vegeta?ie aleasă. Cine nu ?tie că un pă?unat sănătos aduce cu sine un lapte sănătos ?i produse derivate pe măsură. De la speciali?ti citire.

Pe un perete de stâncă, ghicesc două siluete mai degrabă datorită echipamentului colorat. Directorul Parcului Na?ional, Hegyi Barna, spune că Cheile Bicazului se află pe primul loc ca dificultate la trasee de că?ărare. Sunt peste 250 de trasee de că?ărare, iar unii pere?i verticali depă?esc 300 de m. Surprinzător, cei mai mul?i că?ărători sunt străini. Pentru adrenalină în doze moderate, există numeroase trasee turistice marcate, nu foarte dificile,  totul este să vă documenta?i corect asupra parcursului.

Zona este foarte cunoscuta si de triatlonisti, una din etapele de peste an se desfasoara chiar in jurul Lacului Rosu. De doi ani, o altă competiţie sportivă dedicata iubitorilor muntelui  se desfasoara aici: Carpathian Gladiator, cu provocări serioase din partea organizatorilor. In perioada iernii, competiţiile de atelaje trase de câini nordici, tot în zona Lacului Roşu, au devenit o tradiţie.

?i dintr-o poveste în alta, observând când grohoti?ul a?ternut precum un pre? alb, când o plantă ocrotită de lege ?i răsfă?ată de soare, atentă însă ?i la rădăcinile care ies la suprafa?ă,  mă pomenesc pe acoperi?ul vârfului Suhardu Mic. Cu o zi înainte, niciunul din vârfurile Parcului nu ar fi fost atât de vizibil.Din cauza vremii, spun rangerii. Ce mult contează o prognoză corectă…Întreb dacă Suhardul Mic are un frate mai mare. Are, îl cheamă-evident- Suhardu  Mare, dar nu se lasă atât de u?or descoperit, spune Hegyi Barna.

Dintre toate vârfurile de jur împrejur, Hă?ma?u Mare este cel mai înalt, aproape 1800 de metri.  Este şi locul preferat al lui Hegyi Barna.

În partea stângă priveam  înspre Neam?.  În dreapta,  de la 1350 de m., Lacu Ro?u pare o fâ?ie lată de mătase strălucitoare. Cioatele sunt aproape invizibile, cabanele si vilele sunt, parcă, piese ale unui joc monopoly. Din vorbă în vorbă, ajungem la pove?tile despre ur?i. Hegyi Barna spune că acest perimetru este prima zonă de iernat, urmată de Mun?ii Haghitei. Printre stâncile tăioase,  Mo? Martin are rezervate cele mai bune spa?ii de cazare peste iarnă, de unde mai iese la primăvară, înso?it ?i de pui.

Caprele negre sunt ?i ele stăpâne peste crestele ascu?ite, îmi spune Hegyi Barna, chiar dacă nu am avut privilegiul unei întâlniri cu vreun exemplar în scurta excursie pe Suhardu Mic. ?i pentru montaniarzii foarte experimenta?i sunt foarte rare ocaziile. Aflu că Grădina Zânelor, un alt reper pentru alpini?tii îndrăgosti?i de aceasta zonă, este locul preferat al caprelor negre.

Cei 10 rangeri din Parcul Na?ional desfă?oară proiecte educative pentru tinerii din zonă, iar dorin?a lor de a cunoa?te câte ceva din tainele muntelui este extraordinară. Sunt mul?i care nu-?i permit o tabără, iar câteva zile petrecute alături de oamenii muntelui sunt o experien?ă pentru o via?ă.

În coborârea de pe Suhardu Mic, vorbim despre ?Cheile? din România. Sunt multe ?i toate fermecătoare, fiecare în felul său, adevărate depozite ale unor comori pentru geologi, ecologi, geografi. Cheile Bicazului au fost formate de râul Bicaz, leagă Transilvania de Moldova, se întind pe mai mul?i kilometri, între Bicazul Ardelean, jud.Neam?, ?i Lacu Ro?u, jud. Harghita. Buni vecini ai Cheilor, martori ai tuturor eroziunilor în forma?iunile de calcar, sunt Suhardu Mare ?i Suhardu Mic.

De pe ?oseaua îngustă, prive?ti uluit la zonele în care uria?ii pere?i stânco?i par să se incline în semn de salut. Sunt por?iuni atât de înguste pe ?osea, încât ma?inile trec alternativ.  ?Poarta de piatră? este un astfel de loc.

Există minuni, iar una dintre ele se nume?te Parcul Na?ional Cheile Bicazului-Hă?mas. Există ?i oameni minuna?i dispu?i să-?i îndrume pa?ii îngreuna?i de bocancii de munte. În lini?te, cu respect, cu nădejdea că efortul lor de a păstra intacte aceste minuni ale naturii nu este zadarnic.

Mul?umiri directorului Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, judeţul Harghita, Hegyi Barna ?i custodelui Lacului Roşu, Angi Zoltán !