Duminica Tomii

Creștinii ortodocși prăznuiesc prima duminică după Paște, zi în care este pomenit Sfântul Apostol Toma, numită și Duminica Tomii.

Această zi reprezintă momentul întâlnirii dintre Sfântul Apostol Toma și Mântuitor, întâlnire care îi dă și apostolului ”necredincios” dovada Învierii Domnului.

Despre Toma, unul din cei doisprezece apostoli, evangheliile ne oferă puține date. Numele său apare înainte de plecarea lui Iisus în Betania și la Cina cea de Taină. După înălțarea la cer a Domnului, Sfântul Toma a propovăduit creștinismul în India, unde moare ca martir, ucis de suliță. Tradus în ebraică, numele lui Toma înseamnă „geamănul”.

Imediat după Înviere, Hristos se arată apostolilor, intrând prin ușile încuiate (de frica iudeilor) și rostind binecuvântarea: „Pace vouă!” Din rândurile lor lipsea însă unul: Toma. Aceștia îi spun la întoarcere despre arătarea lui Hristos, dar acesta nu crede, conștient fiind de posibilitatea unor vedenii: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” Toma credea în Învierea lui Hristos, dar nu credea că s-a arătat apostolilor. O săptămână Toma trăiește chinurile unei cumplite îndoieli.

După opt zile, Iisus Hristos revine, arătându-se din nou, în același mod. Înainte chiar de a-i spune ceva Toma, Domnul îl îndeamnă: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.” Toma nu pune, practic, mâna pe rănile lui Hristos, pentru că este cucerit de arătarea Lui și cade în genunchi. În lipsa cuvintelor, rostește doar atât: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

În această duminică este rânduit să se citească în cadrul Sfintei Liturghii pericopa evanghelică de la Ioan din capitolul 20, versetele 19-31.