Eternii: dilemele unui univers care nu se mai termină

Eternii (2021), noul megablockbuster marca Marvel, ne prezintă istoria umanității din perspectiva unor supereroi nemuritori.

Conform legendei à la Star Wars din pregenericul filmului, Eternii sunt o rasă nemuritoare creată de către ființele supreme ale universului, Celeștii, pentru a apăra omenirea de pericolul Devianților, niște prădători extratereștri reptilieni care preiau caracteristicile victimelor pe care le consumă, evoluând extrem de rapid.

Studiourile Marvel ne prezintă, deci, o mitologie axată în jurul unui adevărat lanț trofic galactic. Eternii au fost trimiși pe Pământ acum 7000 de ani pentru a-i distruge pe Devianți, instruiți în schimb să nu intervină în evoluția firească a omenirii, însă oricât de invizibili ar fi vrut ei să treacă, Eternii tot au ajuns protagoniștii marilor mituri, stând la baza panteonului grecesc.

De vreo câteva sute de ani, Eternii au reușit să îi elimine pe toți Devianții de pe Pământ. Misiunea lor s-a încheiat în glorie și fiecare și-a urmat propria cale, trăind ca niște zei adormiți printre muritori. Însă devianții reapar subit, de data aceasta mult mai puternici, iar Eternii se reunesc treptat pentru a-și reintra în roluri, urmând să afle că adevărata lor misiune este cu totul alta.  

Eternii și superputerile lor

Sersi (Gemma Chan) poate să manipuleze materia după bunul plac, schimbând orice în orice altceva. Ikaris (Richard Madden), cel mai puternic dintre Eterni, este un fel de Superman, adică poate să zboare  și să emită raze din ochi. Ajak (Salma Hayek) este liderul grupului.

Ea poate să își vindece coechipierii și este singura care poate să comunice cu Arishem, Celestul care i-a creat și le-a atribuit misiunea lor pe Terra.

Thena (Angelina Jolie), pe care grecii antici au numit-o zeița războiului și a înțelepciunii, Atena, își poate crea arme din nimic, devenind o luptătoare agilă și grațioasă în lupta corp la corp. Kingo (Kumail Nanjiani)  emite din degete fascicule de energie distrugătoare, Druig (Barry Keoghan) poate controla minți, Makkari (Lauren Ridloff) este un fel de Flash, o surdo-mută capabilă să depășească cu mult bariera sunetului; Phastos (Brian Tyree Henry) este un inventator care poate proiecta, folosindu-și mâinile, cam orice îți trece prin cap, Sprite (Lia McHugh) este o fetiță tomboy care poate crea iluzii iar Gilgamesh (Ma Dong-seok) este ca un buldozer, capabil de un knock-out care face pământul să se cutremure.

Dacă vrei să afli mai multe despre acești supereroi, despre povestea lor sau despre actorii care îi interpretează, Cinemagia i-a prezentat pe fiecare în parte aici: Sersi, Ikaris, Ajak, Thena, Kingo, Druig, Makkari, Phastos, Sprite și Gilgamesh.

Chloé Zhao: de la Nomadland la noua voce a Universului Marvel

Avem deci toate ingredientele unei sinergii de supereroi marca MCU, precum și a unor lupte complexe ca în seria Avengers. Regizoarea Chloé Zhao (al cărei film din 2021, Nomadland, a fost recompensat cu trei premii oscar, printre care cel mai bun film) și cu producătorii filmului au compus o distribuție bine aleasă și bine închegată, care își interpretează corect partitura, oricât de seacă, explicativă sau lipsită de emoție ar fi pe alocuri.

Îi mai salvează și babiloniana în care Lia McHugh spune o poveste în timp ce dă un spectacol de iluzionism, sau privirile pline de înțeles ale tăcutei Angelina Jolie, sau figura de profet psihopat pe care Barry Keoghan (din The Killing of a Sacred Deer) știe să o poarte cu vârf și îndesat.     

Secvențele de luptă sunt impresionant realizate, însă sinergia Eternilor lasă, din când în când, de dorit. Nu e ușor să realizezi o mizanscenă de bătălie cu 10 supereroi și, în același timp, să vrei să îi arăți pe fiecare în parte în paralel, fără să îi iei ca pe un întreg. Sunt câteva combo-uri bine gândite între puterile lor, însă atunci când îi vezi pe toți luptându-se cu Devianții, arată ca un antrenament de box în care fiecare dă câte un singur pumn în sac și îi face loc următorului.

Pe de altă parte, imaginea acestui film este impecabilă iar 3D-ul are câteva zvâcuri de imersivitate – unele cadre fiind atent secționate în planuri de-a lungul profunzimii imaginii. Chloé Zhao a preferat să filmeze cât mai mult în locații reale și cât mai puțin în platou, oferind o perspectivă realistă și tangibilă a universului Marvel.

Conform unui articol de pe Nofilmschool, Chloé s-a inspirat din talentul regizorului Denis Villeneuve (Blade Runner 2049, Sicario, Dune) de a construi un univers vizual omogen și impunător într-un blockbuster.

Istoria omenirii prin ochii Eternilor

Ca în Cloud Atlas sau ca în jocul Age of Civilization, filmul ne arată povestea Eternilor de-a lungul Istoriei umanității: de la primele civilizații ale Mesopotamiei și Babilonului (cu tot cu imaginea somptuoasă a grădinilor suspendate), ajungând până în Hiroshima proaspăt năpăstuită.

Clișeul meu preferat: în fiecare epocă arătată, un copil care e cât pe ce să fie mâncat de un Deviant este salvat în ultima secundă de către Eternul care își face intrarea.

Toată această cronologie relatează destinul milenar al acestor supereroi nemuritori, precum și relațiile dintre ei, poveștile lor de dragoste, geloziile, triunghiurile și pătratele aferente.

Sersi și cu Ikaris au avut o lungă idilă (de câteva mii de ani), însă de când Eternii și-au încheiat misiunea și fiecare și-a urmat propriul destin, Ikaris a dispărut complet din peisaj iar Sersi s-a stabilit printre oameni, devenind cea mai umană dintre Eterni, stabilită în Londra și într-o relație cu Dane Whitman (Kit Harington din Game of Thrones).

Phastos are și el un partener și un copil iar Kingo, care a devenit un superstar la Bollywood, îl cheamă pe „valetul” său să facă un documentar despre Eterni.

Gilgamesh are grijă de Thena undeva în pustietate, fiindcă zeița războiului este lovită de o maladie psihică specifică nemuritorilor cu o memorie supraîncărcată, care o cam scurtcircuitează și o face instabilă și periculoasă – o reprezentare mai mult sau mai puțin fidelă a filmului în sine, care suferă și el de o supradoză de informații și de subplot-uri, ca și cum ai vedea o ecranizare după În căutarea timpului pierdut, bazată pe un rezumat cules de pe internet.

Este firesc ca într-un film de o asemenea magnitudine să nu se riște nimic, să se înghesuie cât mai multă acțiune și să rezoneze cât mai multe categorii sociale cu supereroii portretizați în film – însă studiourile Marvel au acționat după principiul „diversitatea scuză stereotipizarea”. Adică oricât de multe categorii ar avea rezonanță cu personajele, intenția devine cam transparentă iar așa zisa lor diversitate este tratată superficial.

În schimb, marea provocare a Eternilor declanșează o dilemă morală cu mult mai atrăgătoare și mai consistentă decât maniheismul rudimentar al multor blockbustere. Pentru a salva omenirea, Eternii sunt nevoiți să sacrifice nașterea altor universuri ce ar putea găzdui multe alte potențiale civilizații. Iar practic, atașamentul lor față de oameni îi întoarce împotriva legilor naturii, împotriva propriului lor creator.

Cam ca în celebra „dilemă a troleibuzului” pe care producătorii de mașini automatizate o iau din ce în ce mai mult în calcul: dacă o mașină care se conduce singură este pusă în fața unui posibil accident și trebuie să aleagă între a lovi cinci pietoni sau unul singur, poți fi oare sigur că alegerea de a lovi un singur pieton pentru a salva alți cinci este cea corectă? Sau că a-l cruța pe singurul pieton e cea greșită?

sursa: cinemagia.ro