Eugen Jebeleanu

Eugen Jebeleanu (24.04.1911, Câmpina – 21.08.1991, Bucureşti) – academician, poet, publicist şi traducător român.

A absolvit liceul la Braşov şi Facultatea de Drept la Bucureşti.

A debutat în 1927 cu poezii la revista “Viaţa literară”, condusă de I. Valerian. În anii ‘30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureşteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă.

Voce profund originală în literatura română, devine cunoscut pe plan internaţional odată cu apariţia volumului „Surâsul Hiroshimei”, poem tradus în numeroase limbi, recitat ori cântat şi acum în amfiteatrele din America Latină şi Europa.

Laureat al premiului de poezie „Etna Taormina” din Italia (1971) şi al premiului Herder din Austria (1973).

Membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular din 1974. Poemele sale continuă să fie traduse şi publicate, mai ales în SUA şi America

Latină, dar şi în Republica Moldova.

Volume de poezii: Schituri cu soare (1929), Inimi sub săbii (1934), Ceea ce nu se uită (1945), Scutul păcii (1949), Poeme de pace şi de luptă (1950), În satul lui Sahia (1952), Bălcescu (1952), Cântecele pădurii negre (1953), Surâsul Hiroşimei (1958), Cântece împotriva morţii (1963), Elegie pentru floarea secerată (1967), Hanibal (1973), Surâsul Hiroşimei şi alte versuri (1973), Harfa şi Minotaurul (1977), Arma secretă (1980), Deasupra zilei (1981), Poezii (1988), Poezii (1990).

[jwplayer mediaid=”112717″]