Fănuș Neagu
Publicat de Cosmin Meca, 24 noiembrie 2014, 10:27 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:29
Fănuş Neagu (5.04.1932, Grădiştea de Sus, judeţul Brăila – 24.05. 2011, Bucureşti) – povestitor, memorialist, nuvelist, romancier şi dramaturg român. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri.
Fănuş Neagu debutează în anul 1954 debutează cu povestirea „Duşman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din Bucureşti. În anul 1979 „Cartea cu prieteni”. În anul 1981 „Insomnii de mătase”. În anul 1985 „A doua carte cu prieteni”. În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic şi „Olelie” la Teatrul Naţional din Bucureşti. În anul 1987 „Întâmplări aiurea şi călătorii oranj”, volum de publicistică. În anul 1988 „Scaunul singurătăţii”, roman. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”. În anul 1994 republică „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galaţi.
Alte scrieri: Îngerul a strigat, roman (1968), Frumoşii nebuni ai marilor oraşe, roman (1976), Amantul Marii Doamne Dracula, roman (2001).
Decembrie 1993 – 1996 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.
Noiembrie 1993 – devine membru corespondent al Academiei Române.
21 decembrie 2001 – membru titular al Academiei Române.
[jwplayer player=”1″ mediaid=”112721″]
