Foametea și bolile au dus la evoluția toleranței la lactoză în Europa

Publicat de Cosmin Meca, 28 iulie 2022, 14:43

Potrivit unui studiu recent, oamenii preistorici din Europa consumau lapte cu mii de ani înainte ca organismul uman să dezvolte trăsătura genetică care permite digerarea lactozei, zahărul din lapte, la vârsta adultă.

Explicația general acceptată până acum era că toleranța la lactoză a apărut pentru că a permis oamenilor să consume mai mult lapte și produse lactate. O echipă de cercetători a elaborat însă un studiu care arată că foametea și expunerea la boli infecțioase sunt, probabil, factorii care au dus la evoluția capacității noastre de a consuma lapte și alte produse lactate nefermentate.

Aproape două treimi dintre adulții din lumea de astăzi și aproape toți adulții de acum 5.000 de ani au probleme dacă beau prea mult lapte, din cauză că acesta conține lactoză. Dacă acest zahăr unic nu poate fi digerat, se va deplasa în intestinul gros, unde poate provoca crampe, diaree și flatulență, o afecțiune cunoscută sub numele de intoleranță la lactoză.

Informațiile colectate de oamenii de știință au arătat că laptele a fost utilizat pe scară largă în preistoria europeană, datând de la primele activități agricole, de acum aproape 9.000 de ani, dar a crescut și a scăzut în diferite regiuni în momente diferite.

Experții au analizat datele de la peste 300 000 de britanici, găsind diferențe minime în comportamentul de consum de lapte al persoanele persistente și cel al persoanelor care nu sunt persistente din punct de vedere genetic la lactază.

Marea majoritate a persoanelor care erau genetic nepersistente la lactază nu au resimțit efecte negative asupra sănătății pe termen scurt sau lung atunci când au consumat lapte.

Profesorul Davey Smith, co-autor al lucrării, a precizat că utilizarea laptelui a fost larg răspândită în Europa, timp de cel puțin 9.000 de ani, iar oamenii sănătoși, chiar și cei care nu sunt persistenți în lactază, puteau consuma lapte fără să se îmbolnăvească.

Cu toate acestea, consumul de lapte la persoanele care nu sunt persistente la lactază duce la o concentrație ridicată de lactoză în intestin, care poate atrage lichid în colon, iar deshidratarea poate rezulta atunci când acest lucru este combinat cu boala diareică.

Studiu demonstrează cum, în preistoria târzie, pe măsură ce populațiile și dimensiunile așezărilor au crescut, sănătatea umană ar fi fost din ce în ce mai afectată de condițiile sanitare precare și de creșterea numărului de boli diareice, în special a celor de origine animală.

În aceste condiții, consumul de lapte ar fi dus la creșterea ratelor de mortalitate, indivizii lipsiți de persistența lactazei fiind deosebit de vulnerabili. Această situație s-ar fi agravat și mai mult în condiții de foamete, când ratele de boală și malnutriție sunt crescute.

Sursă text: phys.org