Hans Christian Andersen, un suflet neînțeles și nemuritor al lumii literare

Publicat de Cosmin Meca, 7 decembrie 2021, 10:40

Născut în Danemarca, Hans Christian Andersen este unul dintre nemuritorii lumii literare. Basmele scrise de acesta nu se aseamănă cu nimic scris înainte sau de atunci.

Poveștile sale au fost traduse în aproape toate limbile planetei. În toată lumea, oamenii știu ce înseamnă să fii „o rățușcă urâtă”. Povestea lui Hans Christian Andersen despre bobocul de lebădă clocit de o rață este una în care orice persoană se regăsește mai devreme sau mai târziu

Pe insula Fünen, de pe coasta Danemarcei, este situat un sat pescăresc numit Odense. Aici, într-o casă cu o singură cameră, la data de 2 aprilie 1805, s-a născut Hans Christian Andersen. În primii ani ai vieții sale, bunica sa obișnuia să îi spună basme și legende daneze, iar acesta le punea în scenă în propriul său teatru cu păpuși improvizat.

Hans Christian Andersen știa că era menit să ajungă departe

Atunci când Hans Christian Andersen avea 11 ani, tatăl său a murit. Băiatul a rămas oarecum singur pentru că mama și bunica sa erau mereu la serviciu. Acesta se ducea rareori la școală și petrecea mare parte din timp imaginându-și povești în loc să învețe lecțiile.

Hans Christian putea să memoreze foarte ușor și a învățat mare parte din lecțiile pentru școală după ce l-a ascultat pe un băiat din cartier care obișnuia să învețe cu voce tare. Hans Christian memora și recita piese de teatru pentru oricine dispus să îl asculte. Acesta vizita frecvent teatrul din Odense.

Ulterior, mama sa a decis să îl facă ucenic la un țesător, apoi la o tutungerie, iar într-un final la un croitor. Hans Christian Andersen știa prea bine că aceste profesii nu sunt pentru el. Singurele lucruri care îi stârneau interesul erau teatrul, cărțile și poveștile. La vârsta de 14 ani, Hans Christian a decis să plece la Copenhaga și să-și încerce norocul acolo.

Un tipograf din Odense, care publicase anunțuri pentru teatru, îi oferise lui Hans Christian Andersen o scrisoare de recomandare pentru o dansatoare. Băiatul s-a întâlnit cu ea, a cântat și a dansat în fața oaspeților ei uimiți. Aceștia au fost foarte amuzați de manierismul absurd și comportamentul obraznic al lui Hans Christian.

La vârsta de 17 ani, norocul s-a schimbat pentru Andersen

Au urmat trei ani de sărăcie cruntă. Hans Christian Andersen a câștigat ceva bani cântând într-un cor de băieți până când vocea sa s-a schimbat.

Acesta a încercat actoria și s-a alăturat unui balet, însă stângăcia lui a făcut imposibilă o carieră în acele domenii. A încercat și munca manuală, însă nu era de el. Cu toate acestea, Hans Christian nu s-a gândit niciodată să se întoarcă acasă și să-și recunoască înfrângerea.

Într-un final, la vârsta de 17 ani, Andersen a ajuns în atenția cancelarului Jonas Collin, director al Teatrului Regal. Collin a citit o piesă scrisă de Hans Christian Andersen și a văzut că tânărul avea talent, deși acestuia îi lipsea educația.

Cancelarul a făcut rost de bani de la rege pentru educația lui Andersen și l-a trimis la o școală din Slagelse, în apropiere de Copenhaga.

Aici, tânărul a suferit umilința de a fi în clase cu studenți mult mai tineri decât el. Învățătorul său, un om dușmănos, îl necăjea mereu cu privire la ambițiile sale de scriitor. Andersen era sensibil și suferea profund, însă studia din greu, fiind încurajat de bunătatea lui Collin.

În cele din urmă, convins că învățătorul îl persecuta pe Andersen, cancelarul l-a luat pe tânăr și a aranjat ca acesta să facă meditații în Copenhaga. În 1828, la vârsta de 23 de ani, Andersen a fost admis la Universitatea din Copenhaga, scrie Britannica.

O lume întreagă s-a îndrăgostit de poveștile lui Hans Christian Andersen

Scrierile lui Hans Christian Andersen au început să fie publicate în daneză în 1829. În 1883, regele i-a oferit o bursă pentru călătorie, iar următorii 16 ani i-a petrecut în Germania, Franța, Elveția și iubita sa Italie.

Primele sale opere au fost poezii, piese de teatru, romane și jurnale de călătorie. Încetul cu încetul, Andersen și-a dat seama că excela la explicarea caracterului esențial al copiilor.

În 1835, Andersen a publicat „Povești spuse pentru Copii”, patru povestiri scrise pentru o fetiță, Ida Thiele, care era fiica secretarului Academiei de Artă. Poveștile erau „Florile micuței Ida”, „Cutia cu iască”, „Klaus cel mic și Klaus cel mare” și „Prințesa și bobul de mazăre”.

Andersen nu a realizat cât de importante erau aceste povești, astfel că s-a întors la scrierea romanelor și poeziilor. Însă, oamenii care i-au citit poveștile, atât adulți cât și copii, au fost fascinați.

Hans Christian Andersen a publicat în total 168 de povești. Acesta scria poveștile așa cum le spunea. „Cele mai bune vin de la sine. Ajung la fruntea mea și spun iată-mă, sunt aici!”, spunea Andersen. Deși nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, Andersen interpreta cel mai bine natura copiilor.

Lumea întreagă s-a îndrăgostit de poveștile lui Hans Christian Andersen, iar acestea i-au adus danezului și mulți prieteni, printre care s-a numărat și celebrul Charles Dickens. Andersen a murit la data de 4 august 1875 în Copenhaga.

sursa: descopera.ro