Istoria bicicletei, mijlocul de transport care a schimbat lumea

Publicat de Cosmin Meca, 20 martie 2024, 08:44

Bicicleta a fost inventată în anii 1880. Timp de zeci de ani a fost cel mai popular mijloc de transport pentru deplasarea pe distanțe scurte, dar în lumea industrializată a fost depășită de autovehicule în secolul al XX-lea.

Cu toate acestea, în ultimii ani, a avut loc o „renaștere a bicicletei”. Să aruncăm o scurtă privire asupra istoriei evoluției sale.

Originile bicicletei

Istoria bicicletei începe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când în Franța a fost inventat un mijloc de transport „ciudat”: „célérifère”, format din două roți conectate de o axă de lemn. Acesta se deplasa prin împingerea cu picioarele, care trebuiau să se sprijine alternativ pe sol.

O îmbunătățire în evoluția bicicletei a fost introdusă în 1817, când un nobil german, Karl von Drais, a adăugat un ghidon atașat la roata din față care permitea conducerea vehiculului.

Gun Powder Ma, CC BY-SA 3.0

Noul vehicul inventat de el a devenit cunoscut sub numele de „draisine” (Laufmaschine sau „mașină de alergat”) și a avut un succes destul de mare, în special în rândul categoriilor mai bogate ale populației și în orașe. Cu toate acestea, era încă un mijloc prea rudimentar pentru a revoluționa sistemul de transport.

Velocipedul: punctul de cotitură odată cu inventarea pedalelor

Nadar 

În anii 1860, au fost introduse pedalele, care erau atașate direct la roata din față. Astfel s-a născut velocipedul, a cărui primă apariție a avut loc la Paris în 1864.

Theodore Russel Davis

Distanța care putea fi parcursă cu o singură pedalare depindea de mărimea roții din față: cu cât era mai mare, cu atât era mai „lungă” pedalarea.

wikipedia.org CC BY-SA 3.0

Ca urmare, velocipedele au fost construite cu o roată din față foarte mare, care, pentru bicicliștii mai înalți, putea avea un diametru de până la 1,5 metri. Cu toate acestea, vehiculul era periculos.

Nașterea bicicletei moderne

Punctul de cotitură a avut loc în anii 1880, când a fost inventată „bicicleta de siguranță”, care prezenta o inovație fundamentală: transmisia prin lanț.

wikimedia.org

Pedalele nu erau montate pe roata din față, ci pe un lanț conectat la roata din spate, care „transfera” mișcarea către roată. Invenția, care a apărut după mai multe încercări, a fost introdusă de englezul John Kemp Starley în 1885.

Trei ani mai târziu, un alt englez, John Dunlop, a brevetat o altă invenție fundamentală pentru progresul transporturilor: anvelopa, adică un tub de cauciuc umplut cu aer, care era folosit pentru a acoperi roțile și care avea marele avantaj de a se „adapta” la imperfecțiunile solului și de a amortiza șocurile.

wikimedia.org

Pe scurt, în anii 1880, cu transmisie cu lanț și anvelope, s-a născut bicicleta în forma sa modernă. În plus, tot în acea perioadă au fost inventate automobilele și au fost testate primele locomotive electrice.

Omenirea, care se deplasa de milenii cu viteza cailor, avea în sfârșit la dispoziție mijloace mai eficiente.

Răspândirea bicicletei

Lars Åkerman Olsson

Bicicleta s-a bucurat rapid de succes, ajungând populară în toată lumea industrializată și, mai târziu, în alte țări. Inițial, bicicleta a fost un vehicul de plimbat pentru clasa de mijloc, care o considera un simbol al statutului social.

În multe țări au apărut asociații, frecventate de burghezie, care promovau turismul cu bicicleta.Treptat, bicicleta, din instrument de agrement al clasei de mijloc, a devenit cel mai popular mijloc de transport pentru clasele de jos.

În primele decenii ale secolului al XX-lea, cetățenii bogați au început să folosească mașini, în timp ce clasele muncitoare foloseau biciclete pentru nevoile zilnice.
Cu toate acestea, răspândirea sa a fost diferită de la un loc la altul și, în general, în orașe a fost mult mai răspândită decât în mediul rural, unde încă predomina transportul cu animale.

Ciclismul

Utilizarea bicicletei ca mijloc de transport a favorizat nașterea și răspândirea ciclismului, a cărui istorie este strâns legată de cea a ciclismului „utilitar”. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au luat naștere cursele de biciclete „clasice”, care se desfășoară și astăzi, cum ar fi Paris-Roubaix, introdusă în 1896, și Milano-San Remo, în 1907. De asemenea, au fost înființate și marile tururi pe etape, cum ar fi Turul Franței (1903) și Giro d’Italia (1909).

Ciclismul a devenit o distracție preferată în multe țări europene.

Declinul

De-a lungul anilor, bicicleta a fost depășită de autovehicule. Prima țară în care a avut loc această „depășire” a fost Statele Unite ale Americii, unde, chiar înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, motorizarea în masă s-a răspândit, iar bicicleta, din mijloc de transport, a devenit în principal o jucărie pentru copii. În Europa, însă, „depășirea” a avut loc după război, începând cu anii 1950.

Oamenii au început să nu își mai dorească biciclete, ci mașini.

Inovațiile tehnice și „renașterea”

În ciuda faptului că bicicleta – ca mijloc de transport, și-a pierdut din popularitate, în a doua jumătate a secolului XX au fost introduse diverse inovații și au fost produse noi modele de biciclete. De exemplu, în anii ’70, mountain biking-ul a fost lansat în California și de atunci s-a răspândit în întreaga lume.

 Andhika Soreng 

Începând cu anii ’90, a apărut și producția de biciclete cu pedalare asistată, sau e-bike, care sunt echipate cu un motor electric care facilitează pedalarea.

De câteva decenii asistăm la o renaștere a bicicletei, care este acum folosită de un număr tot mai mare de oameni în toate țările industrializate.

 Dmitrii Vaccinium

Bicicleta este folosită în principal în activități de recreere, dar unii cetățeni, în special în Europa de Nord, o folosesc și pentru deplasări zilnice pe distanțe scurte. În Occident, spre deosebire de trecut, mersul pe bicicletă nu mai este o necesitate, ci o alegere.

Maico Amorim

Cei care merg cu bicicleta o fac adesea din motive de sănătate și/sau de mediu și nu pentru că nu își permit o mașină.

Cu toate acestea, în alte zone ale lumii, cum ar fi Asia, bicicleta este încă singurul mijloc de locomoție la dispoziția cetățenilor din clasele inferioare.