Istoria Zeppelinului. Cand zborul era posibil cu mult inaintea avioanelor

Dirijabilul sau zeppelinul, de fapt un balon clasic cu aer cald, dar mult mai sigur şi mai manevrabil, a fost folosit în scopuri militare şi la transportul de persoane sau mărfuri timp de aproape patru decenii începând din anii 1900.

A fost, însă, detronat definitiv de apariţia avionului şi de o serie de accidente care au culminat în 1937 cu catastrofa celebrului LZ-129 Hindenburg, cel mai mare strato-cruiser construit vreodată. Totuși, acest dispozitiv a scris o pagină de istorie în aviație și a fost creat de Ferdinand von Zeppelin.

Zeppelinul, aparatul de zbor revoluționar

Contele Ferdinand von Zeppelin a renunţat în 1890 la o carieră militară, pentru a se dedica ingineriei și cercetătilor în aeronautică. Interesul său era concentrat, în mod deosebit, asupra posibilităților militare ale noii tehnologii de zbor. Spera să construiască o aeronavă care să poată fi dirijată şi să transporte bombe. Din fericire, fusese descoperit şi procedeul prin care aluminiul putea fi produs în cantităţi industriale, o bună oportunitate pentru cei care încercau să construiască un aparat de zbor mai greu decât aerul.

În doar cinci ani, contele von Zeppelin a construit un dirijabil, care avea la bază planurile inventatorului croat David Schwarz, cu schelet de aluminiu şi caroserie din material textil, care acoperea 17 compartimente uriaşe umplute cu hidrogen. Prima aeronavă s-a numit LZ-1 Luftshiff Zeppelin și avea lungimea de 128 metri şi forma amuzantă a unui enorm trabuc sau, potrivit altora, a unui cârnat umflat. Era propulsată de două motoare de automobil pe benzină de câte 14,7 cai putere şi putea zbura şi ateriza în siguranţă.

În 1900, Zeppelin a zburat personal cu dirijabilul creat de el. S-a ridicat la 400 de metri înălţime şi a parcurs în 18 minute șase km pe deasupra lacului Constanţa, Bodensee, de la graniţa dintre Germania şi Elveţia, cu viteza maximă de 29 de kilometri pe oră. A aterizat în siguranţă cu cele cinci persoane care se aflau la bord, așadar, totul fusese un mare succes.

Au urmat dificultăţi financiare şi abia după şase ani a fost construită o nouă aeronavă, cu care a Zeppelin făcut câteva zboruri de succes. A traversat Elveţia în 12 ore, contele fiind lăudat şi de criticii săi, decorat de societatea de inginerie şi a primit o jumătate de milion de mărci din partea guvernului. Zeppelin devenise un erou naţional.

Un dirijabil celebru cu un sfârșit tragic

[jwplayer mediaid=”152580″]

Un alt dirijabil celebru, creat după modelul lui Zeppelin, a fost modelul Hindenburg. Înainte de a efectua zbourile pentru care era destinat, Hindenburg trebuia să servească, mai întâi, pentru propaganda nazistă. Câteva zile după lovitura de forță, ce avea să determine la 7 martie 1936 remilitarizarea Renaniei, uriașul dirijabil, însoțit de “bătrânul” Graf Zeppelin, întreprind un turneu pe deasupra marilor orașe germane. Această nouă manieră de a face campanie electorală s-a bucurat de un imens succes.

După botezul efectuat într-un mod pompos de autoritățile hitleriste, Hindenburg a efectuat primul său zbor lung, Frankfurt – Rio de Janeiro, între 21 și 25 octombrie 1936.

Hindenburg urma să asigure, pe tot parcursul anului 1936, transportul către Rio de Janeiro (șapte călătorii dus-întors), precum și către Lakehurst, în SUA (10 călătorii dus-întors). Cel mai rapid zbor efectuat de Hindenburg fusese efectuat între 6 și 7 mai 1936, între Lakehurst si Frankfurt. Distanța de aproximativ 6 732 de kilometri fusese acoperită la dus în 61 de ore și 53 minute. La 12 mai, la întoarcere, distanța fusese acoperită în 42 de ore și 53 de minute. Niciun pachebot, niciun avion sau hidroavion nu mai stabiliseră o performanță asemănătoare în acea epocă.

Totuși, acesta a avut un sfârșit tragic, la 3 mai 1937, prăbușindu-se, arzând și făcând 35 de victime. Există zvonuri potrivit cărora nu ar fi fost vorba de un simplu accident, ci de un sabotaj. Nu există, însă, dovezi concrete în acest sens.