Jurnal de oltean – 11 decembrie 2015

Stau şi mă gândesc. E-adevărat că, uneori, doar stau. Cică UE nu ne mai dă voie să pârlim porcul. În curând va trebui să ne mulţumim doar să-l amputăm. Epilarea porcină a fost o preocupare umană încă de pe vremea când au apărut primele periuţe de dinţi, pe care unii le mai au şi astăzi – şi nu pentru că le-ar ţine expuse undeva, ci doar pentru că ăsta e ritmul în care le schimbă. Porcul este un animal destinat consumului, dar în curând el va deveni un animal de companie. Altfel, de ce nu te-ai expune cu porcul în lesă la aniversarea unui prieten, sau de ce să nu te duci cu porcul prin Centrul Vechi, deşi pe unele le-am văzut plecând cu porcul de-acolo, la ieşirea din pub. Porcul tot porc rămâne, dar, aşa cum Iulia îşi plimbă găina de-i merg fulgii, sau piţipoancele îşi duc pisicuţele prin cluburi sau şi le postează pe Facebook, noi de ce nu ne-am afişa cu porcul? La televizor e plin de porci. Mai ales în ultima perioadă. Desigur, sărbătorile de iarnă aduc pe ecrane tradiţii legate de tăiatul porcului, iar obiceiurile de sute de câţiva ani ale UE presupun că prevăd şi obligativitatea de a purta doliu de Ignat. Femeile se vor îmbrăca în straie cernite, îşi vor pune cenuşă în cap de la curăţatul hornurilor, iar bărbaţii se vor închina la murături şi vor îngropa porcul de viu, fiind marcaţi profund de o eventuală euthanasiere a acestuia. În această perioadă, se vor înălţa rugi de iertăciune spre ceruri pentru toţi porcii pe care i-am sacrificat, tranşat, caltaboşizat şi îngurgitat, ne vom căi pentru piftiile cu damf de usturoi şi ne vom autoflagela pentru sarmalele la care ne mai trebuie şi varză. Iar varza e tot o fiinţă, nu? Căzuţi în genunchi vom ridica privirea spre ceruri, dar cu capul întors spre vest şi uşor plecat, spre a ni se ierta băutura fără litraj predimensionat, focurile de pârlit, precum şi joaca tradiţională a copiilor cu băşica porcului în care se aruncă şi căteva boabe de porumb, în scop de jinglebeluială românească. Se va folosi băşica peştelui, uşor diferită ca dimensiuni din cauză că peştele nu-i ca porcul, din câte am auzit, dacă nu cumva există prevederi de diferenţiere şi în acest sens. Deci, una peste alta, porc la porc nu-şi scoate ochii! Nu tu tăiatul porcului, nu tu pârlitul porcului şi, probabil, în curând – nu tu mâncatul porcului. Ce popoare mai au obiceiul ăsta?

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu