Jurnal de oltean – 12 octombrie 2015

A trecut de mult Sfânta Mărie. Motiv pentru care… după cum se vede şi în imaginea alăturată… ei bine… Una peste alta pălăria  a devenit un accesoriu de apartament, deoarece nu se dă căldură în sistem centralizat decât de la cuptor. Căldura îngraşă. De când cu metoda asta ne-am umflat de floricele. Babele au găsit altă soluţie: îşi încălzesc picioarele cu foenul, pe motiv că la curent poţi să plăteşti eşalonat, nu ca la întreţinere, unde poate să-ţi ia casa! Îţi dai seama? Dac-ai fi melc? Ai rămâne în pielea goală în miez de început de iarnă? Altfel, un vecin de peste două străzi mi-a spus: „Ai văzut ce contoare au pus ăştia acuma? Nu poţi să le mai faci nimic, fir-ar ai dracului de nenorociţi!”. Singura speranţă e să se limpezească mai repede lichidele de supravieţuire în caz de temperatură redusă, antigelul olteanului, căci casa fără căldură e o glumă. Casa fără zaibăr e o dramă! Pe urmă nu vor mai fi probleme, pentru că încălzirea este asigurată dinspre stomac spre extremităţi, mai ales în zona capului. Desigur, nu vom renunţa nici atunci la pălărie, pentru că nu vom mai şti c-o avem pe cap, ci o vom căuta toată ziua prin beci. Poate aşa, ocazional, să mai treacă Măria pe lângă mine şi să-mi şteargă un dos de palmă peste ceafă, de să-mi zboare pălăria direct în capul lui Mircea. Care bea suc. Pentru că e mic, nu pentru c-ar vrea. Dar are o privire care spune totul. E îndreptată spre cana de vin. Deocamdată de. Peste două săptămâni, CU. Băi, ce cald o să fie!…