Jurnal de oltean – 27 noiembrie 2015

Luni este Sf.Andrei. Conform unei frumoase tradiţii olteneşti, înainte de această zi, va fi duminică. Tot tradiţia mai spune şi că ziua următoare va fi marţi, iar marţi, după Sf.Andrei, bătrânii spun că se stă în fiecare zi şi nu se mai munceşte ca pe vremea lui Ceau. Tot bătrânii satului mai spun că în această perioadă, în ultimii douăzeci şi cinci de ani, se obişnuieşte ca pensionarii de CAP să iasă la porţi şi să rămână acolo, aşteptând să le crească indexarea cu o mărire de 0,02 la sută, în procente naturale. În această zi se mai obişnuieşte şi să te fereşti de vârcolacul de la ANAF, dacă-l vezi în capul uliţei, sau de vârcolacul de la primărie, care, de fiecare dată, vine să-ţi spună ce n-ai mai făcut, plătit şi alte etcetera. Bătrânii se feresc de vârcolaci cu usturoi, metodă care ţine de sute de ani. Usturoiul se pune pe prag. Se sparge cu calcâiul şi se bagă în gură cel puţin o căpăţână, dintr-una. Odată bine mestecat, nu se înghite, se ţine acolo ca să se întipărească pe retina papilelor gustative, ceea ce exclude orice alt miros de prost gust pe o rază de zece, cincisprezece metri. Apoi se înghite. Când apare vârcolacul, bătrânul, care s-a tratat deja cu usturoi, se repede şi pupă vârcolacul pe gură de trei ori scurt şi-o dată lung, ca-n filmele cu Jean Claude Van Damme. Vârcolacul cade jos mort, prost, trăznit, zăpăcit şi bătucit. Ulterior, după aia, el se ridică, îşi ia aripile sub braţ şi pleacă să mănânce luna. Sigur, dacă noaptea nu e normală din punct de vedere meteorologic, vârcolacul se poate izbi cu troaca de plafonul de nori, de păsări, de ciori, avioane sau alte navomodele care trec pe acolo. Vârcolacul recade iar, apoi, din nou, de această dată de la o înălţime de la care se ştie că vârcolacii se sparg uşor, după cum amintea şi omul de ştiinţă Amedeus Pleaşcă în lucrarea sa „Vârcolacii –origini şi comerţ exhaustiv”, publicată recent, la 1843, în oraşul Spiriţei.

Tot bătrânii mai spun că o altă metodă ar fi să pui soacra cu faţa la uşă, iar vederea ei îi va fi fatală vârcolacului, cu toate că el l-a văzut şi pe dracul. Există, însă, şi obiceiuri personale. De exemplu, eu, dacă primesc ceva de pomană în ziua aia, să vă spun ce fac. Vâr-colacul sub pernă, să nu mi-l halească nevastă-mea!

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu