Jurnal de oltean – 4 septembrie 2015

Maria aşteaptă un copil. Chiar pe-al nostru. Din cauză că n-am avut schimbat, am făcut prostia să-i dăm o sută de lei şi să-l trimitem la pâine. Asta a fost ieri. Sigur că e important ca tânărul să fie bine, dar erau şi ultimii bani din casă, deci nu ştim ce aşteptăm cu mai mare nerăbdare.

Când era mic şi făcea pe el, Maria mi-a zis să-l schimb. Regret că n-am făcut-o. Poate nimeream unul mai normal.

Fără pâine, în casă e linişte. Când vine pâinea, vine şi restul. De la sută.

Până una-alta, Maria a făcut o mămăligă de colţar. Sunteţi invidioase că nu ştiţi reţeta!? E simplă. Te-aşezi pe colţarul din bucătărie şi-i zici ăluia ce să facă. Adică mie.

Fac, pentru că o iubesc! Mai fac şi de foame. Mai mult fac de foame.

Mămăliga e bună cu brânză. Dacă venea restul de la sută din oraş, acum aveam de toate. Şi copil. Implicit, mai puţină mămăligă.

Orice rău e spre bine…