Locul în care scoarța Pământului s-a răsturnat!

În 2010, oamenii de știință au detectat unde seismice neobișnuite sub Granada, Spania, ceea ce a condus în cele din urmă la o descoperire surprinzătoare: scoarța terestră s-a răsturnat complet în timp ce era împinsă sub vecina sa.

Conform detaliilor dintr-un nou studiu publicat în revista The Seismic Record, echipa a descoperit că „placa Alboran”, care se întâlnește cu placa Eurasiană chiar la est de Strâmtoarea Gibraltar, „a fost răsturnată”.

Este prima dată când se descoperă că scoarța terestră s-a răsturnat, susțin cercetătorii. Și totul este cauzat de „silicații de magneziu hidratați” situați la aproximativ 595 de kilmetri sub suprafață, indicând că apa de la suprafața plăcii nu doar că a fost împinsă sub aceasta, ci a fost, de asemenea, pliată și trasă sub placă.

Cercetarea ar putea aduce lumină asupra modului în care aceste bucăți ale scoarței Pământului interacționează și despre modul în care se leagă de activitatea seismică de la suprafață, în plus față de faptul că ne oferă o senzație proaspătă de uimire pentru minunile geografice extraordinare ale planetei noastre.

Inițial, cercetătorii căutau cu totul altceva când au studiat un cutremur cu magnitudinea de 6,3 de sub Granada în aprilie 2010.

Cercetătorii au descoperit din întâmplare că scoarța terestră s-a răsturnat

„La început, nu ne-am propus să înțelegem mai bine mecanismele cutremurelor adânci, deoarece mai multe studii anterioare au analizat sursa în detaliu”, a declarat Daoyuan Sun, coautor și seismolog la University of Science and Technology of China.

„Intenția noastră era doar să conturăm formele undelor din curiozitate, deoarece există atât de multe de învățat din formele individuale ale undelor atunci când le analizezi atent”, a continuat el.

„La examinare, am observat aceste sosiri ciudate, inclusiv coda lungă și faza suplimentară”, a adăugat el, referindu-se la vibrațiile reziduale neobișnuit de lungi.

„O limită inferioară rezonabilă a vitezei de subducție”

Vibrațiile cu viteză redusă sunt în mod tradițional rezultatul trecerii undelor prin material topit sau lichid. Deoarece plăcile subduse poartă adesea apă la suprafața lor, ele oferă o explicație bună pentru aceste semnale.

„Având în vedere o vârstă relativ tânără a fundului mării în vestul Mediteranei, pentru ca placa să rămână rece, viteza de subducție trebuie să fie destul de mare, cum ar fi o viteză moderată de aproximativ 70 de milimetri pe an. Cu alte cuvinte, credem că studiul nostru ar putea oferi o limită inferioară rezonabilă a vitezei de subducție în această regiune”, a afirmat Sun, citat de Futurism.

sursa: descopera.ro