Lumina Sfântă de la Ierusalim: între miracol, tradiție și controverse

În fiecare an, în Sâmbăta Mare, la Ierusalim, are loc un ritual unic în lume. Lumina Sfântă, considerată de credincioși un miracol al Învierii, este aprinsă în Biserica Sfântului Mormânt și ajunge, în doar câteva ore, în biserici din întreaga lume. Fenomenul este însoțit de emoție, tradiție, dar și de controverse care persistă de secole.

Publicat de Cosmin Meca, 11 aprilie 2026, 10:18

Lumina Sfântă, cunoscută și sub numele de focul haric, este un fenomen religios care are loc anual în Sâmbăta Mare, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Pentru credincioșii ortodocși, acest moment reprezintă o minune divină și o confirmare a Învierii lui Iisus Hristos.

Ceremonia este una strict organizată și respectă un ritual transmis de secole. În Vinerea Mare, mormântul este verificat minuțios pentru a elimina orice posibilă sursă de foc. Ulterior, intrarea este sigilată, pentru a garanta că nimeni nu poate interveni înainte de momentul ritualului.

În ziua de Sâmbătă, Patriarhul Ierusalimului intră singur în mormânt, îmbrăcat în haine simple, fără obiecte care ar putea genera foc. Acesta are asupra sa mănunchiuri de câte 33 de lumânări, simbolizând anii trăiți de Iisus Hristos pe pământ. După o perioadă de rugăciune, lumina apare și aprinde lumânările patriarhului, într-un moment considerat miraculos de către credincioși.

După aprindere, lumina este transmisă rapid către miile de oameni prezenți în biserică. În scurt timp, aceasta este distribuită în întreaga lume ortodoxă, fiind transportată cu avionul și oferită credincioșilor în noaptea de Înviere.

Există relatări istorice despre acest fenomen încă din primele secole ale creștinismului, iar documentarea constantă apare în mod clar începând cu Evul Mediu. De-a lungul timpului, tradiția a fost păstrată și continuată fără întrerupere, devenind unul dintre cele mai importante ritualuri religioase din lume.

Credincioșii susțin că lumina are caracteristici neobișnuite. În primele minute după aprindere, flacăra nu arde pielea, iar uneori este descrisă ca având o culoare diferită sau ca apărând sub formă de scântei în aer. Aceste relatări contribuie la percepția fenomenului ca fiind supranatural.

Semnificația religioasă a Luminii Sfinte este profundă. Aceasta simbolizează Învierea lui Hristos, victoria vieții asupra morții și prezența divină în lume. Pentru milioane de oameni, momentul aprinderii luminii este unul de maximă încărcătură spirituală.

În România, tradiția aducerii oficiale a Luminii Sfinte a devenit o practică anuală. Lumina este preluată de la Ierusalim și adusă în aceeași zi, fiind distribuită în toate bisericile din țară, unde credincioșii o primesc în cadrul slujbei de Înviere.

Fenomenul nu este lipsit de controverse. Există voci care consideră că lumina ar putea avea o explicație naturală sau că ritualul este unul simbolic, fără caracter miraculos. Au fost avansate ipoteze legate de reacții chimice sau de metode controlate de aprindere. Cu toate acestea, nu există o explicație unanim acceptată care să clarifice pe deplin fenomenul.

Lumina Sfântă rămâne, astfel, un eveniment care îmbină credința, tradiția și misterul. Pentru unii, este o dovadă a intervenției divine, pentru alții un ritual spectaculos transmis de-a lungul istoriei. Indiferent de interpretare, continuă să fie unul dintre cele mai impresionante momente ale sărbătorii Paștelui.