M-am plimbat în parc… (fotoreportaj)

Prima zi senină după trei săptămâni (sau mai mult) de vreme închisă. Așa că… hai în parc!

Desigur, Parcul Romanescu din Craiova, cel minunat de bine pus la punct de către Primărie… O fi, n-o fi?

Încă de la intrarea în parc, apele micului răuleț ne-au întâmpinat cu aglomerația lor veselă de pet-uri și resturi:

Păcat! Avem și noi faliții noștri!

Totuși, parcul e frumos…

Și are rațe. Despre lebede, nu știm nimic. Insulițele, înconjurate cu garduri, nu mai au cum să le adăpostească. Nici cea de pe lac, nici cea de la intrare:

Mergem mai departe pe aleile știute la care singurul lucru schimbat e faptul că acum au rigole. Vechile alei ce străjuiau râul, însă, au dispărut:

Adică, au devenit simple poteci. Ei, atâta timp cât sunt practicabile…

Ajungem și la Teatrul de vară. Neterminat, înconjurat de benzi lungi ce interzic accesul. Hai să sperăm că va fi odată gata. Termenul de execuție, depășit deja de câteva ori, a devenit incert:

Totuși, parcul e frumos…

La Castelul Fermecat, jale și paragină. Până la urmă, ce se va întâmpla cu el?

Începe să semene cu ruinele Sarmisegetusei. Doar cavalerul de pe terasa de la etaj privește în zare așteptând vremuri mai bune…

L-ați văzut? Iată-l mărit:

Am pornit pe vestitul pod suspendat. Trebuie să ai grijă unde calci, probabil n-a fost prevăzut să fie reparat sau tocmai la el s-au terminat banii:

Totuși, parcul e frumos…

Pe lângă hipodrom, pista de biciclete. S-a râs mult pe facebook…

Dar, treacă. Ne îndreptăm către ieșire și parcul continuă să fie frumos. Chiar dacă nu mai sunt alei pe lângă apă, ne-am permis să mergem pe-acolo. Nu înainte de a „admira” stâncile îndopate cu ciment de sub prima cascadă (mai sunt și altele!) de o hidoșenie greu de egalat:

Incredibilă bătaie de joc!

Totuși, parcul e frumos…

La ieșire, după un pod făcut din lemn să imite cimentul (altfel nu-mi explic) și care va putrezi repede, altă minunăție:

Să mărim puțin:

Cine-o fi scrijelit bietul copac? Părinții lui știe?