Mircea Lucescu: „Am gasit mereu ambitia sa renasc”

Familie, fotbal şi performanţa… Acestea sunt preocupările celui mai titrat tehnician român. pentru care trofeele fac parte din viaţă. Performanţa în tot ceea ce face, ambiţia de a reuşi, de a lăsa ceva în urma sa. Această motivaţie vine din dorinţa copilului modest care a luptat să îşi depăşească această condiţie.

Şi pentru că nu a uitat cum este să te loveşti de lipsuri materiale, de 12 ani oferă burse unor copii fără posibilităţi, din mediul rural, dar nu doreşte să facă public acest lucru. Întotdeauna a fost de părere că fotbalul şi în special antrenoratul nu merg fără educaţie, ba din contra, le consideră complementare, a făcut eforturi mari pentru a deveni un fotbalist şi un antrenor respectat. Când juca la Dinamo şi avea cantonamente lungi, stătea în camera şi studia, nu juca remy sau table cu colegii, pentru că avea ambiţia să reuşească.

Reputatul comentator sportiv Ion Ghitulescu şi aminteşte memorabilul meci de pe „Wembley”, dintre Anglia şi România

Tot ceea ce s-a spus despre jucătorul Mircea Lucescu s-a învârtit în jurul aceluiaşi cuvânt: inteligenţa.

A fost primul antrenor-jucător din fotbalul românesc, la Corvinul Hunedora, dar şi singurul care a avut rezultate în dubla calitate de jucător şi antrenor.

Il Luce a fost antrenorul care a calificat în premieră echipa României la un turneu final al Campionatului european, în Franţa, 1984. A făcut performanţă cu fiecare dintre echipele pe care le-a antrenat.

În tară Corvinul, Dinamo şi Rapid, iar în străinătate Pisa şi Brescia Calcio în Italia; Galatasaray şi Beşiktaş în Turcia, Şahhtior Doneţk în Ucraina. A avut peste 150 de meciuri în Cupele europene.

„Tacticianul masterclass” cum l-a numit UEFA în revista oficială a Ligii Campionilor, a obţinut cea mai mare performanţă din cariera de antrenor în 2009, când a câştigat cu Şahtior Doneţk Cupa UEFA. A devenit astfel al treilea antrenor român care se impune într-o finală europeană după Ştefan Kovacs, care a câştigat de două ori Cupa Campionilor Europeni cu Ajax Amsterdam, în 1972 şi 1973 şi Emeric Ienei, învingător în principala competiţie europeană intercluburi cu Steaua, în 1986.

Toate trofeele le consideră la fel de importante, pentru că fiecare are însemnătatea lui.

Astfel de rezultate nu se obţin  uşor, ci printr-o permanentă îmbogăţire a cunoştinţelor, având capacitatea de a o lua mereu de la capăt şi, în plus, energia de a nu te deziluziona atunci când intervine eşecul. Deziluzia este apanajul omului înfrânt, iar Mircea Lucescu a găsit mereu ambiţia să renască, s-a întors mai puternic, mai ambiţios şi mai combativ. Fiecare eşec a însemnat o experienţă în plus, iar experienţa a condus la acest bagaj de cunoştinţe pe care îl are acum.

Il Luce obisnuieste mereu sa spuna ca „un antrenor nu trebuie doar sa faca antrenamente. El trebuie sa fie un adevărat părinte, să ştie cum să îşi educe jucătorii”.

Este mândru în special de cei pe care a reuşit să-i modeleze şi ca oameni, nu doar ca sportivi. A dorit să împartă cu cei pe care îi antrena din tot ceea ce ştia – îşi ducea echipele la muzee, încerca să le deschidă ochii către istoria şi cultura lumii, nu doar să bată mingea.

Mircea Lucescu este un creator de echipe, de stiluri de joc, un om care a crescut, dar a şi recuperat jucători de care alţii nu mai vroiau să audă. Şi va rămâne ca un antrenor care a dăruit foarte mult jucătorilor, un antrenor respectat şi iubit, care a obţinut trofee şi a stabilit recorduri.

“Il Luce”, cel mai titrat tehnician roman, împlineşte astăzi, 29 iulie 2016, 71 de ani.

Sigur, ar putea să stea într-un fotoliu şi să emită păreri, dar se simte plin de energie şi entuziasm – a câştigat cu Zenit Sankt Petersburg, în primul meci oficial ca antrenor, Supercupa Rusiei:

Radio România Regional

Realizator Cristina Ion

Prezentator Camelia Teodosiu

Voice over Andreea Bratu

Operator cameră Silviu Barbu

Editor imagine Cosmin Boroiu